Septembrie miroase a frunze uscate, a ploi calde, a struguri şi a mere, a început de şcoală, a guler apretat, a uniformă, a manuale noi, a ghiozdan, a coperte de cărţi şi caiete, a acuarele, a penare, a cerneală, a promisiuni şi ambiţii, a forţe proaspete, a visuri, a emoţii, a începuturi. Da … clar … miroase bine septembrie.
Late edit: Şi un cântec frumos… Întâmplător cineva făcuse un videoclip cu Gilmore Girls la melodia asta care îmi place mie. Cum am mai spus şi în altă postare, ce bucurie mare şi nouă iese atunci când se unesc două bucurii mai vechi.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
uitasem de gutuile pe care le puneam pe dulap sa miroase frumos si mancam cu portia sa ne tina cat mai mult.
Mie imi e pofta de must, cand spun septembrie ma gandesc la gutui (vorba poeziei cu puf galben ca de pui) si la must. Mmmmm, ce bine suna….si ma mai gandesc la racoarea aceea placuta care te face sa tragi o patura pe tine si la florile frumos colorate pe care le vand tarancile pe marginea trotuarului din cosuri mari impletite. Cred ca septembrie incepe sa devina luna mea preferata!
nu intra la categoria octombrie deja?
acum ma gandesc cu drag…septembrie..master…bani dati pe gard 🙂
presupun ca e usor sa iti placa acum cand nu te mai duci la scoala :))
Ma teroriza septembrie in copilarie…cine vrea scoala?