Skip to content

Croitoraşul cel viteaz

August 6, 2016

Ştiţi povestea aceea cu croitoraşul cel viteaz care a doborât opt dintr-o lovitură şi apoi, după ce a depăşit multe obstacole a reuşit să aibă jumătate din regatul împăratului? Dacă n-o mai ţineţi minte de când eraţi mici, s-o citiţi, seamănă puţin cu povestea pe care v-o spun şi eu azi. Doar că despre un altfel de croitoraş şi altfel de vitejie. Cel mai probabil că şi croitoraşul din povestea noastră a avut de doborât nenumărate obstacole până să ajungă să aibă un “regat” al lui adică să-şi facă din vis…business.

“Regatul” croitoraşului nostru cel viteaz se află la Braşov, pe strada Iuliu Maniu nr. 17 şi se numeşte Croitoria de cafea. Croitoraşul, deşi extrem de ocupat să trezească în fiecare dimineaţă sute de braşoveni, şi-a luat puţin din timpul lui să ne răspundă la câteva întrebări care să completeze povestea pe care am început-o.

  •  Cum a început totul, care e povestea croitoriei?
Mi-a plăcut întotdeauna să gătesc, să creez lucruri cu gust bun. Inspirat de noile tendinţe gastronomico-olfactive am ales să pornesc în acest segment pretenţios, complex, al cafelei.
  • Care este drumul cafelei de la bob şi până să ajungă în ceştile pasionaţilor de cafea?
Cafeaua este sâmburele unei cireşe de cafea. Cireaşa este culeasă, procesată transportată la bursa locală din regiunea de producţie, ambalată în saci de iută şi exportată catre burse zonale de pe fiecare continent sau direct în fabrici/prăjitorii, în cazuri excepţionale de tranzacţionare directă.
  • Ce trebuie să ştie un client despre cafea înainte să comande croiala potrivită pentru talia lui?
Cel mai importat este să observe boabele de cafea din care urmează să fie servit. Daca suprafaţa boabelor este uleioasă, lucioasă, neagră, inseamna ca boabele au fost arse la prăjire şi invariabil vor avea gust de carbon, de arsură. Amatorul de cafea bună trebuie să caute locuile în care se prepară băuturi pe baza de cafea proaspat prajită (să nu depaşească 2 luni de la prăjire), aceasta având gustul fantastic.
  • Cum arată o zi din viaţa unui croitor de cafea?
La început a fost mai dificil, având în vedere că trebuia să susţin atât activitatea din Croitorie cât şi job-ul, însă acum am 2 colegi care se ocupă de preparare. Prăjirea o fac periodic, săptămânal, astfel încât să avem în permanenţă cafea proaspăt prăjită.
  •  Care sunt tipurile de cafea cele mai cerute de pasionaţii de cafea care calcă pragul croitoriei?
Oaspeţii noştri sunt impresionaţi, în genere, de băuturile pe baza de cafea cu lapte dar sunt de asemenea încântaţi de cafeaua cu îngheţată, affoagato, cafeaua infuzată la rece “cold-brew” şi cafeaua proaspăt preparată la fitrul V60, Melitta şi Aeropress.
  • Care este reţeta cafelei perfecte pentru cei care aleg să o cumpere boabe, pentru acasă? Cum recomandaţi să fie preparată?

Ţine foarte mult de gustul fiecăruia , însă putem recomanda diverse origini de cafea proaspăt prajită, optime pentru fiecare metodă preferată de preparare a cafelei în parte. Prepararea espresso-ului implică un minim de aparatură, deci o investiţie considerabilă 600-800 Euro, iar apoi de mentenanţă zilnică, de curăţare. Este mai simplă prepararea la ibric, fitlru, aeropress sau cold-brew.

7. Cu sau fără zahăr, asta e întrebarea🙂
O cafea bună, preparată corect, nu este amară. Cafeaua este momentul de pace şi împăcare cu sinele ale fiecăruia, băutorul fiind îndreptăţit să consume preparatul pe bază de cafea cum doreşte şi îi face plăcere, cu sau fără îndulcitor. Recomandarea mea este să renuntăm la excesul de îndulcitori din alimentaţie.
8. Oferiţi seminarii/workshop-uri despre cafea şi prepararea ei? Unde vă pot contacta cei interesaţi de o ofertă?
Bineînţeles, am mai făcut şi îmi face plăcere să intru în contact cu amatorii de cafea bună. Pot organiza prezentări pentru grupuri de 10-100+ persoane, aşteptăm propuneri la mugur@croitoriadecafea.eu sau 0758849839.
O activitate de team building, aş completa eu la ultimul răspuns, care ar fi cu siguranţă pe gustul angajaţilor pasionaţi de cafea.
Dacă sunteţi din Braşov, doar în trecere sau poate într-o vacanţă, nu rataţi obiectivul turistic preferat al băutorilor de cafea, “regatul” Croitoraşului cel viteaz din povestea noastră numit, aşa cum era firesc, Croitoria de cafea. E de ajuns să daţi like la pagina lor de Facebook ca să vă îndrăgostiţi, de la distanţă, de produsele croitoriei. Imaginaţi-vă apoi numai gustul şi mirosul primei întâlniri😉
13730874_1752743118335427_6029773832941531451_o.jpg

Total-body Resistance Exercise

August 1, 2016

De când fac sport, am testat mai multe tipuri de antrenament: cardio de tip aerobic, cardio cu greutăţi, tonifiere la saltea, pilates şi altele din aceeaşi gamă. Am testat cam un an de zile şi alergatul, unde mi-am atins obiectivul de a face un semimaraton. De aproximativ trei luni ma concentrez pe exerciţii precise la sala de fitness iar rezultatele nu au întârziat să apară. Pe măsură ce cresc greutăţile cu care lucrez, rezultatele sunt şi mai vizibile. Încă nu am ajuns să-mi ating scopul principal, acela de a bate genetica şi a construi un abdomen plat însă aici ştiu deja că nu antrenamentele sunt problema ci alimentaţia nepotrivită despre care voi povesti într-un alt articol, atunci când voi fi mai aproape de rezultat. Nu degeaba se spune că abdomenele se fac în bucătărie. Şi nu, nu înseamnă să luaţi salteluţa şi să le faceţi efectiv pe gresia din bucătărie.

Sâmbătă am schimbat un pic tipul de antrenament şi m-am jucat (sau cel puţin aşa am crezut eu că mă joc) cu benzile de TRX (Total-body Resistance Exercise). Era zi de lucrat picioare şi fese aşa că m-am axat pe două tipuri de exerciţii pentru zonele respective. Am simţit că arde puţin, lucru care m-a făcut să continui, ferm convinsă că fac ce trebuie. Şi din joaca mea cu TRX-ul am ajuns duminică să nu mă mai pot aşeza pe scaun de febră musculară. Cumva acest tip de antrenament a reuşit să-mi activeze muşchi pe care nu i-aş fi descoperit vreodată dacă nu ar fi început acum să doară atât de rău. Nu m-am potolit şi am continuat şi duminică, barem să-mi pun şi braţele/spatele în ghips, nu doar picioarele. În sensul bun, bineînţeles.

Ceea ce vreau de fapt să spun este că acest tip de antrenament, care te obligă să lucrezi cu greutatea propriului corp, este unul dintre cele mai eficiente pe care le-am încercat până acum. Există milioane de combinaţii de exerciţii care se pot face şi niciun muşchi din corp nu rămâne neatins. Dacă lucrezi corect şi sârguincios, rezultatele se vor vedea în scurt timp pentru că acest tip de antrenament are avantajul de a-ţi lucra foarte armonios corpul. E plin youtube-ul de tutoriale prin urmare nu îţi trebuie un antrenor personal pentru asta. Partea bună este că la sălile de fitness TRX-ul încă nu e la aşa mare căutare cum sunt celelalte aparate aşa că sunt şanse mari să poţi lucra o oră nederanjat. Aici găseşti câteva idei de exerciţii pe care le poţi urma cu uşurinţă. Vorba vine uşurinţă.

Dacă descoperi că-ţi place şi dă rezultate, în scurt timp poţi renunţa la abonamentul la sală şi-ţi poţi procura un TRX kit pentru acasă. Asta dacă ai spaţiu unde să-l agăţi şi unde să lucrezi şi dacă ai încredere că te vei ţine de treabă şi în propria sufragerie nu doar în contextul unei săli de fitness. E uşor de transportat şi de luat peste tot (în vacanţă la mare, la ţară, în parc şi aşa mai departe). Chiar nu mai ai nicio scuză să nu-ţi faci rutina de antrenament nici măcar când eşti plecat sau când e urât afară şi n-ai chef să ieşi din casă.

 

Filme de duminică

July 31, 2016

Deşi am o perioadă aglomerată şi seara târziu când mă aşez pe canapea deja nu mai am chef decât să stau şi atât, am reuşit să nu adorm şi să-mi colorez serile cu câte un film plin de emoţie. Sunt filme la care te uiţi cu drag şi plângi fără să vrei, parcă să mai eliberezi din emoţiile personale pentru care nu ai mai avut timp sau context să plângi. Poate aţi mai auzit de ele sau poate chiar le-aţi văzut însă pentru cine are o duminică liniştită cu telecomanda în mână, recomand să lase televizorul şi să se aşeze comod, cu un pahar de vin şi un pachet de şerveţele lângă şi să se uite la:

Dacă nu v-au convins trailerele, poate câteva replici, vă las pe voi să descoperiţi din care film sunt🙂

Sometimes you make choices in life, and sometimes choices make you.

Isn’t it amazing how life is one thing and then, in an instant it becomes something else.

At the age of 26, Ludwig Beethoven went deaf, ending his career as a successful concert pianist. But determined not to let a little thing like his hearing end his music career, my pal Ludwig became a composer. Turned out the new gig suited him. It’s like that old saying, “Life is what happens when you’re busy making other plans.”

Buburuza din mare

July 9, 2016
IMG_0396

Unii vin de la mare cu scoici, alţii cu nisip pe picioare, alţii cu sare în păr şi culoare de soare pe piele. Noi am venit cu ceva mai puţin obişnuit şi anume cu o buburuză cu o aripă rănită care s-a lipit de noi din mare şi a stat pe un deget protector de fetiţă până la Bucureşti şi apoi încă o noapte într-o cutiuţă special amenajată pentru ea, până când a decis să se facă nevăzută, lăsând în urmă un copil foarte dezamăgit. Se pare însă că doar se rătăcise pe la bucătărie şi, pe timp de noapte, a reapărut. Îngrijită cu multă dragoste şi atenţie, în scurt timp buburuza s-a făcut bine şi a putut să-şi ia zborul, în libertate, după ce aproape că devenise “animăluţ” de companie pentru Sonia, fetiţa care a salvat-o din mare.

Întotdeauna mi-au plăcut buburuzele şi au avut o categorie specială la mine pe blog. Ba chiar acum opt ani am scris ce simbolizează buburuza în folclorul american: “Ladybug symbolizes change, letting go of fear, and setting out on new adventures! According to them, “often ladybugs will appear to us when we have an opportunity to succeed, grow, and start something new. All of the beetle family transform from larvae to adult, showing us we too can transform our lives.” Mai pe româneşte, buburuzele simbolizează schimbarea, renunţarea la frică şi pornirea în aventuri noi! Adesea buburuzele vor apărea în viaţa noastră când avem ocazia să reuşim, să creştem şi să începem o nouă experienţă. Buburuzele se transformă din larve şi ne arată că şi noi ne putem tranforma vieţile.

Cu atât mai mult în cazul nostru, această buburuză magică a reuşit să aducă bucurie, speranţă, încredere şi mult curaj. Ştiam deja, nimic nu este întâmplător. Dar acum mi-e şi mai clar.

Ca să vă convingeţi şi mai mult ce dragi în sunt, iată cum arăta colecţia mea de buburuze acum opt ani🙂

dsc00053

Make a Wish

June 19, 2016
FullSizeRender

Acum o lună mi-am exprimat pe Facebook dorinţa ca echipa favorită a soţului meu să câştige Cupa României de ziua lui. Şi într-un fel mi s-a îndeplinit. De ziua lui încă erau pe val doar că meciul s-a prelungit peste ora 00.00 şi au pierdut, practic, a doua zi. O întâmplare atât de banală mi-a reamintit pentru a nu ştiu câta oară că atunci când ai o dorinţă trebuie să fii foarte atent cum o exprimi. O dorinţă, cu cât este mai vagă, cu atât este mai departe de îndeplinire. Dacă e s-o ţin tot în sfera fotbalului, văd pe reţelele de socializare multe mesaje de încurajare cu “Hai România!” Şi stau şi mă întreb dacă nu cumva acest mesaj nu poate să însemne şi, spre exemplu, “Hai, România, înapoi acasă”.

Introduc de fapt, în spirit de glumă şi pe fundal de meci aproape pierdut de naţionala României, un subiect serios legat de dorinţe şi de îndeplinirea lor. Atunci când mi-am dorit ceva şi nu s-a înfăptuit, am încercat să trec peste dezamăgirea de moment şi să mă întreb: dacă mi-am dorit suficient de mult, ce n-a mers şi de ce n-a ieşit. Şi de cele mai multe ori am realizat că mi-am pus o dorinţă dar nu am făcut o dorinţă, dacă e să traduc cuvânt cu cuvânt expresia englezească “make a wish”. Acţiunea de a face o dorinţă este, în multe cazuri, cea care ne lipseşte atunci când e să ducem la îndeplinire un vis.

O dorinţă suficient de puternică trebuie transformată în obiectiv clar, în scris, dacă vreţi, ca un contract semnat cu propria persoană, un contract care trebuie respectat într-un termen agreat, termen care trebuie să fie realist şi asumat cu seriozitate.

Aşa că n-ar fi rău, atunci când avem o dorinţă, să începem s-o coborâm din ideal în material şi să descriem în paşi clari cum anume o vom face reală. Şi n-ar fi rău să avem pregătit un check list prin filtrul căruia să trecem orice dorinţă: chiar ne dorim lucrul acela? de ce ne dorim? care sunt paşii de îndeplinit ca să ajungem acolo? când începem? în ce termen? suntem pregătiţi să ne împotmolim? dacă nu ne iese abandonăm sau vedem ce n-a mers şi continuăm altfel? Sigur că lista poate continua, acestea sunt câteva dintre multele de întrebări pe care le poate conţine check list-ul unei dorinţe pe care o vrem împlinită.

Sigur că vor exista uneori şi factori externi care nu vor ţine de noi şi care s-ar putea,în anumite cazuri, să ne întoarcă din drumul dorinţei noastre. Important este să facem diferenţa între un lucru care nu s-a întâmplat pentru că nu s-a putut şi un lucru care nu s-a întâmplat pentru că noi n-am putut sau n-am fost suficient de motivaţi şi de perseverenţi.

În prag de seară deja spre dimineaţă, stau şi mă gândesc că dorinţa naţionalei noastre de a câştiga s-a materializat în ambiţia naţionalei Albaniei de a câştiga. S-a împlinit tot o dorinţă în seara asta. Doar că nu a noastră. A fost doar norocul lor? Nu ştiu, nu mă pricep la fotbal şi nu vreau să-mi dau cu părearea despre cine a fost mai bun şi cine mai slab. Însă uneori şi noi, atunci când ni se îndeplineşte un vis care părea imposibil, avem tendinţa să credem că am avut noroc. Oare nu e norocul ăsta doar o perseverenţă de care nici măcar noi nu ne dăm seama? Să ne bucurăm de reuşitele noastre şi să punem mai puţine pe seama norocului. Nu-i aşa că şi părinţii se cam oftică în secret, din când în când, atunci când “Moş Crăciun” îşi asumă toate creditele pentru eforturile lor?

Oare cum se face că imediat ce am scris postarea asta am dat pe Cinemax chiar când se termina un film cu melodia Dreamsong pe fundal? Nimic nu pare întâmplător, poate nici măcar acest Aperol Spritz pe care l-am băut în cinstea dorinţelor pe care mi-am propus să le fac realitate.

Lunea altfel

May 30, 2016
IMG_8570

Dacă tot s-a implementat de ceva timp săptămâna altfel pentru elevi, de ce să nu avem şi noi, adulţii, o zi de luni altfel (nu am întins coarda să spun săptămâna altfel însă, dacă ne permite munca, măcar o dată pe an, de ce nu). Nu obişnuiesc să-mi iau liber în timpul săptămânii decât dacă plec în concediu sau dacă am ceva de rezolvat (şi ambele se întâmplă destul de rar). Săptămâna asta s-a nimerit, să pot să fiu liberă să fac în tihnă ce vreau eu, cât e lunea de lungă.

O zi liberă de luni începe încă de duminică seara când te uiţi la un film uşor şi amuzant (How to Be Single, un film la care am început să mă uit cu prejudecata că n-o să fie cine ştie ce dar care m-a surprins şi m-a ţinut atentă până la final când îmi părea rău că s-a terminat aşa repede). Ziua de luni se continuă cu un somn liniştit şi cu o dimineaţă de trezit devreme (fără alarmă şi snooze) pentru că atunci când ştii că ai o zi liberă înainte numai chef de dormit nu ai.

Cafeaua se bea fierbinte în faţa televizorului, uitându-te la ştiri şi alte emisiuni matinale pe care nu le-ai mai urmărit din facultate când încă mai aveai bucuria dimineţilor petrecute acasă. Se ia micul dejun, alt obicei care a devenit un lux în ritmul alert al pregătirilor pentru muncă.

Pentru că afară e cald, se bea un ceai verde cu gheaţă pe terasă la Starbucks cu o carte bună pe care e musai să o aveţi în bibliotecă (Musai list se numeşte şi despre ea, vă povestesc pe larg, într-o altă postare, după ce o termin, o carte pe care mi-a dăruit-o o colegă dragă atunci când am plecat de la viitorul meu fost loc de muncă). Se ignoră conversaţiile fetelor de la mesele vecine care se plâng într-una si desfac firul în şapte despre cine apucă (nu că ar fi neapărat un lucru aşa de rău şi de blamat însă atunci când stai singură la masă şi cauţi o oază de linişte, îţi cam poate afecta zenul).

Mergi la sala de fitness şi-ţi lucrezi programul în tihnă fără să fii cu ochii pe ceas pentru că trebuie să ajungi la muncă înainte de 9.

Treci prin piaţă (ştii, locul acela cu legume şi fructe pe care nu apuci să-l mai vezi deschis dacă lucrezi de dimineaţă până seara) şi te bucuri să cumperi produse proaspete fără să fii împins din toate părţile, aşa cum s-ar întâmpla, de regulă, într-o zi de sâmbătă când eu personal am renunţat să mai merg.

Găteşti un prânz uşor şi fără prea multe bătăi de cap şi tone de vase de spălat (gen un peşte la cuptor cu orez şi salată de roşii şi castraveţi).

Mânânci un desert cu cireşte şi căpşuni.

Te aşezi în faţa laptopului şi citeşti ce-a mai postat lumea pe Facebook şi îţi vine cheful să scrii o postare pe blog.

Şi e abia ora 4 jumate. Urmează încă un sfert de zi pe care-l vei petrece în familie (cu familia care a muncit azi şi pentru care vei pregăti o cină delicioasă ca să-i răsplăteşti pentru o zi de luni ceva mai puţin liberă decât a ta).

Seara o rezervi pentru un serial nou şi pentru gândul unei zile libere de marţi care este înaintea unei zile de miercuri la care te uiţi cu entuziasmul şi bucuria noului început.

Pentru sănătatea noastră, recomand să avem câte o zi de luni liberă măcar o dată la câteva luni, o zi ca un curcubeu în culori intense, aşa cum e firesc să apară după o ploaie lungă şi torenţială.

Spor la sport

May 26, 2016
IMG_8516

Dau praful jos de pe locul de parcare pe care l-am cam neglijat în ultima lună, cu o postare despre mişcare. N-am fost un copil prea sportiv deşi îmi plăcea să alerg şi să mă plimb pe afară cât era ziua de lungă. Am avut o tentativă pe la vreo şapte ani de a merge la judo doar pentru că mai era un copil din bloc care mergea şi mi se părea mie cool. Apoi când am văzut că e mult de muncă iar antrenamentele din ce în ce mai grele am renunţat şi nici că m-am mai apucat de vreun sport în afară de cel obligatoriu de la şcoală.

Acum vreun an şi jumătate dacă ieşeam să fac jogging în parc (pentru că în filmele americane actorii făceau asta zi de zi) alergam 200 de metri maxim şi apoi mă ţineam de burtă de dureri şi înţepături. La sală mai încercam să merg dar nu mă ţineam, eram dintre cei care plăteau un abonament pe o lună şi mergeau o dată. Asta până într-o zi când am descoperit sala potrivită pentru mine şi despre care puteţi citi aici, într-o postare scrisă acum un an. În scurt timp m-am apucat şi de alergat în parc odată cu un program de wellness pe care l-am iniţiat la locul de muncă. De la 200 de metri am sărit direct la 7 kilometri alergaţi uşor uşor în parcul Herăstrău. Aşa am început să mă pregătesc pentru prima competiţie, un maraton făcut în echipă, anul trecut în octombrie, la maratonul Bucureştiului. Am luat aşa prima mea medalie pentru 10 kilometri alergaţi din greu (sau nu chiar aşa de greu pentru că deja îmi formasem un antrenament).

Am luat a doua medalie în ianuarie anul acesta când am alergat pe scări la Skyrun. A fost printre cele mai uşoare competiţii, deşi am avut de urcat 34 de etaje parţial în alergare. Am reuşit să urc şi chiar să scot un timp mai mult decât onorabil mai ales că nu prea mă mai antrenasem, săptămâna de dinainte fiind cea mai grea săptămână din viaţa mea de până acum, săptămâna în care mi-am pierdut brusc tatăl.

A treia medalie a venit anul acesta în luna aprilie când am alergat o cursă de 10 kilometri la Bucureşti 10k, cursă pe care am considerat-o ca un fel de antrenament pentru ce mă pregăteam de fapt şi anume semimaratonul din mai.

Aşa a apărut şi a patra şi cea mai preţioasă medalie a mea, cea pentru primii mei 21 de kilometri alergaţi în 2 ore şi 45 de minute, iarăşi un timp mai mult decât onorabil pentru mine şi pregătirea mea sportivă.

De o lună de zile am schimbat puţin tipul de antrenament şi fac forţă la sala de fitness în general dimineaţa, de la 7. N-am crezut vreodată că eu, în viaţa asta, mă voi trezi cu zâmbetul pe buze la ora 6 fix pentru ca la 7 să fiu deja în sala de sport. Şi n-am crezut nici că voi pleca de acolo cu atâta energie şi bună dispoziţie cum se întâmplă de fiecare dată (şi nu, nu sunt prin definiţie o persoană matinală, sunt maratonista sooze-urilor de când mă ştiu) şi nici că mă voi trezi de dimineaţă şi să abia aştept să ajung să îmi fac programul de sport.

Nu am scris toate astea ca să mă laud sau să mă laude cineva ci cu gândul că poate câţiva (mai mulţi sau mai puţini) dintre cititori se vor regăsi în perioada mea de dinainte de a face sport şi vor avea dorinţa de a încerca să se împrietenească încet încet cu mişcarea şi să o facă parte din viaţa lor de zi cu zi.

Faptul că e sănătos să faci sport ştie toată lumea. Faptul că avem un corp mai frumos şi mai armonios dacă facem sport, iarăşi ştie toată lumea. Nu spun nimic nou sau nemaiauzit ci doar îţi aduc aminte şi încerc să te motivez aşa cum şi pe mine m-au motivat alţii şi încă mă mai motivează.

Te plictiseşti în timp ce alergi sau lucrezi la sală? Mergi cu o prietenă şi motivaţi-vă una pe alta. Nu vreţi să ştiţi câte poveşti aud benzile de alergat în dimineţile în care ne facem încălzirea😀 Câteodată e greu, cel puţin la început abia te mai poţi apleca să te închei la şireturi iar scările de la metrou par imposibil de urcat/coborât. Însă e mai uşor şi mai amuzant dacă împarţi cu cineva durerile febrei musculare. Cu timpul febra musculară se mai domoleşte iar corpul începe deja să capete o altă formă. Dar trebuie să-ţi dai timp şi să ai răbdare, muşchii nu se tonifiază şi nici nu cresc peste noapte sau dacă iei o gură de spanac la conservă ca Popey marinarul. Răbdarea, disciplina şi perseverenţa sunt esenţiale pentru a atinge rezultatele propuse. Şi ca să ajungi la rezultat trebuie să îţi propui un rezultat şi un deadline. Fără să ştii exact ce vrei să obţii, şi asta se aplică în orice domeniu, şi fără să îţi propui un termen rezonabil în care să-l obţii, nu faci mare lucru.

Dacă faceţi deja sport, mi-ar plăcea să-mi povestiţi parcursul vostru. Dacă nu faceţi dar v-aţi dori, mi-aş dori să ştiu dacă măcar v-am pus pe gânduri sau v-am stârnit curiozitatea. Până la următoarea postare cu temă de mişcare, să auzim numai de bine şi spor la sport!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 295 other followers