Încep prin a spune că sintagma „Locul de parcare al grijilor” nu-mi aparţine. Am întâlnit-o într-un moment oarecum de cumpănă al vieţii mele citind o carte de psihologie slash self help (fiindcă era o carte împrumutată de la un psiholog pe care-l vizitam atunci, nu-mi aduc aminte ce carte e pentru a da sursa exactă însă ştiu că e posibil să apară în mai multe cărţi, nu e o sintagmă atât de deosebită cât să n-o mai fi gândit/folosit şi alţii). M-am gândit la momentul acela (tot cam pe atunci a luat naştere şi acest blog) că mă reprezintă. Ulterior, când mi-am pus ordine în viaţă iar lucrurile au intrat pe un făgaş fericit, am adăugat la ea partea cu “şi al bucuriilor”.
Scriu pe blog pentru că-mi place să scriu, mă relaxează şi am uneori nişte gânduri, idei, păreri pe care dacă nu le-aş expune s-ar înghesui toate la mine in minte şi ar ajunge să se piardă. În mod clar nu ar suferi nimeni după ele dacă s-ar pierde (în afară de mine) însă aşa simt eu nevoia să mă exprim.
Ştiu că am o mână de cititori fideli, oameni care ma citesc de la început sau prieteni cititori pe care i-am câştigat pe parcurs cu câte o postare, un gând bun, o recomandare şi cititori ocazionali de pe Facebook sau din motoarele de căutare. E posibil să mai am o mână de cititori fideli care intră frecvent nu din plăcerea de a citi ci din plictiseală şi din plăcerea de a judeca şi de a-mi vâna greşelile.
De regulă postările se nasc din situaţii trăite sau auzite de mine, din stările prin care trec în anumite zile, motiv pentru care e posibil ca într-o zi să scriu într-un fel iar peste un an în cu totul alt fel. Nu pentru că n-aş fi o persoană constantă în simţiri ci pentru că situaţiile, contextele şi stările sunt altele.
Pentru că blogul este public, este lesne de înţeles că oricine este binevenit să citească. La început am lăsat comentariile la liber, fără pic de moderare însă în timp am văzut că nu îmi mai convine să fac asta. Oricine este liber să comenteze însă e alegerea mea dacă vreau să public nişte comentarii jignitoare sau care, din punctul meu de vedere, n-au nicio legătură cu realitatea. E cam ca acasă: libertatea de a-mi bate la uşă nu-ţi garantează neapărat un loc la mine în sufragerie. Aşa că cititorii care nu sunt de acord cu mine sau nu ştiu să-şi expună părerea proprie într-un mod decent sunt invitaţi să citească alte bloguri, mai pe gustul lor. Accept critici însă nu suport comentariile agresive.
Vă mulţumesc dacă mă citiţi cu drag. Dacă nu mă citiţi cu drag atunci vă mulţumesc dacă n-o să mă mai citiţi deloc. Eu voi continua să scriu aşa cum simt şi cum cred de cuviinţă, nu am experienţa şi nici talentul unui scriitor aşa că încercaţi să nu judecaţi (prea aspru, dacă deloc nu se poate).
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Ce imi place de tine,mai ales cand ai zis ca accepti critici.”De ce”sa accepti?:D
Ca sa nu ma mai acuze unii ca am blog ca sa aiba oamenii loc unde sa ma laude :)))
:))Nu-i baga in seama!Oricum oamenii sunt “tonti”:D
Mai greu cu nebagatul in seamana dar e tare bun sfatul tau! Multumesc!
Cu placere draga mea:D
Salutari blogosferice 🙂
Incep prin a te felicita pentru blog. Keep it up 🙂
Iar daca doresti 2 colaborari cu blogul meu, rog sa ma contactezi pe email 🙂 Mie unul mi-ar face placere 🙂
Salutari blogosferice si astept un mail de la tine 🙂
Imi place cum scrieti.
Toata stima mea doamna Alexandrescu !
Imi pare bine de cunostinta, Mihaela ma cheama 🙂 Multumesc pentru apreciere si te mai astept cu mult drag la mine pe blog.
Cu drag o sa citesc zi de zi.
n-am stiut unde sa-ti las acest mesaj, asa c-am scris aici: am o leapsa pentru tine, spre sa vrei sa participi: http://www.fructitza.wordpress.com
Multumesc mult, foarte interesante lepsele si particip maine, ca sa nu le fac acum prea in graba, e destul de tarziu.
normal:) multumesc!
hei, cand ai scris asta?
si cum de tocmai eu am ratat-o?!:))
sper ca a trecut supararea de atunci.:)
un an nou fericit si mai bun iti doresc!:D
Ha ha ha, nici nu m-am gandit ca n-ai citit. Am scris mai demult si da, mi-a trecut supararea. Un an nou minunat iti urez!
Foarte elegant ai expus problema. Mi-a placut mult analogia cu sufrageria si ma regasesc in fiecare fraza. 🙂
Nu mai pune la suflet. Nu aprobi comentariul si cu asta basta. Pana maine, l-ai uitat. 🙂
In ultima vreme, din ce in ce mai multe bloguri au cate un post pe tema asta; oare sunt oameni acre chiar se plictisesc sau trebuie musai sa-si faca norma zilnica de rautati sa se simta impliniti?
Ai foarte mare dreptate cu libertatea care este inteleasa gresit de multi dintre noi; libertate, dreptul de opinie merge pana la un punct si anume pana la ingradirea libertatii celuilalt; daca se ajunge la asta deja se poarta o cu totul alta denumire.
Sper ca moderarea comentariilor sa aduca din ce in ce mai putin rautaciosi pe blogul tau. O zi frumoasa iti doresc si sa lasi in urma tot ce ai pus la suflet; gandeste-te la ceva frumos, la momente frumoase ….. altele sunt prioritatile in viata. Asta mai fac eu din cand in cand si reusesc sa trec peste ….