După o săptămână cu serile pline de evenimente și revederi, plus un weekend petrecut mai mult în mișcare/alergare, m-am bucurat astăzi de o seară fără planuri. Vorba vine fără planuri, pentru că atunci când lași loc în calendar, apar ideile de activități ca buruiana pe pământul necultivat.

Am venit entuziasmată de la birou cu gândul să ordonez hainele în dulapuri, să dau cu aspiratorul, să pun rufe la spălat, să citesc, să mă uit la un serial, să scriu, să mă ocup de plante, să mă joc cu Alba, să testez un AI de care am aflat de curând, să citesc niște articole, să mai completez un puzzle (nu metaforic, un puzzle real), să meditez, să… lungă listă. Nu trebuie să fii vreun doctorand în matematică să-ți dai seama că nu am avut timp destul să fac toate astea, iar scrisul iar a ajuns pe ultimul loc, cum de altfel a ajuns în ultima jumătate de an de când n-am mai scris aici. Odihna nu a ajuns pe podiumul activităților din seara asta și apoi iar o să mă mir cum de „mă simt cam obosită” la final de săptămână.

Săptămâna trecută m-am revăzut cu o prietenă dragă care mi-a dăruit o imagine pe care v-o arăt și vouă mai jos, imagine pe care a văzut-o și s-a gândit la mine cum ies cuvinte din inimă și încep a scrie o carte. Când să m-apuc eu să scriu o carte când abia dacă mă mobilizez să aștern aici câteva gânduri măcar o dată pe săptămână? Dar cu toate astea, uitându-mă în fiecare zi la imaginea respectivă, începe să se activeze iar în mine plăcerea de a scrie. Acum știu că anii 2000 își vor blogurile înapoi și pagina mea mai are puțin și ajunge să fie descifrată de descendenții noștri ca scrisurile din peșteri, însă nu mai am de unde resurse să stau să o aduc în 2026. Măcar să stau eu să scriu.

Și cum scriu eu așa și vreau să îngrămădesc într-o postare toate postările pe care nu le-am scris în ultima jumătate de an, aproape c-am uitat de unde am plecat. Și anume de la cartea „Cum gândește omul” de James Allen, care apare cu stoc epuizat pe emag pentru că eu i-am cumpărat toate exemplarele. Apoi am trecut la comenzi la Cărturești (unde mai au). Eu aș fi ales alt titlu în limba română pentru cartea asta, așa că am intitulat și postarea Omul, rodul gândirii sale.

Aș cumpăra exemplare întregi din cartea aceasta subțire dar cu atâta esență în ea, încât lasă câte un ecou durabil și loc de reflecție cu fiecare rând.

„Omul ființează sau se desființează singur. În atelierul gândirii, el făurește armele cu care se distruge pe sine. Tot el creează și uneltele cu care îți construiește pentru sine palatele cerești ale bucuriei și puterii și păcii. Omul se înalță la perfecțiunea divină prin alegerea corectă și aplicarea cu justețe a gândirii.”

”Gândirea/ A făcut din noi ceea ce suntem,/ Prin gândire am fost modelați și făuriți./ Dacă omul nutrește gânduri rele,/ Durerea vine după el,/ Așa cum roata vine după vită, la căruță…/ Dacă omul stăruie gânduri pure, /Veselia îl urmează /Ca propria-i umbră – negreșit.”

În ultima vreme sunt întrebată des de unde am atâta energie și cum de sunt așa veselă. Multiplic energie și veselie cu gândul chiar de dinainte să citesc această carte. Dar ca să ajung chiar să aud ce spune această carte a fost tare multă muncă în spate și încă nu s-a terminat, mai ales că gânditorul excesiv care locuiește în mintea mea se mai trezește din când în când să producă și îngrijorări sau scenarii nerealiste, nu doar gânduri bune. Dar cred că e normal, are și el rolul lui, doar să-l folosesc să-mi ascut gândirea critică, nu să-l las să preia controlul.

Am vrut să scriu o postare despre cum fac kombucha în casă dar, pentru că ciuperca noastră și-a dat obștescul sfârșit și a produs o kombucha cu gust îndoielnic la ultima producție, am hrănit toaleta cu niște probiotice naturale și caut să cumpăr altă ciupercă mai longevivă. E și aceea cu stoc epuizat pe emag dar promit că de data asta nu din cauza mea, cum a fost cazul cu cartea.

Încheind cu un mult necesarul call to action, vă întreb și pe voi, ce gânduri gândiți care vă scurg de energie și ce gânduri vă dau vânt în pânze pentru tot ce vă doriți să gândiți și să înfăptuiți? Și încă ceva, ce mai citiți bun? Nu că nu s-ar rupe deja rafturile de cărțile mele cumpărate și necitite, dar tot sunt curioasă ce v-a bucurat sufletul în ultime vreme.

În caz că erați curioși la ce activități am renunțat ca să mă așez la scris cu laptopul în brațe ca o veritabilă Carrie Bradshaw, pot să vă dau un indiciu: aspirând la statutul de scriitoare, n-a mai fost loc și de altfel de aspirat. E și mâine o zi. Înainte să cad lată la somn, aș vrea tare tare mult să citesc câteva pagini dintr-o altă carte despre care vă povestesc cu altă ocazie.