Aveam chef să scriu un altfel de articol astăzi dar, pentru că aseară am terminat de citit cartea Revoluția glucozei, mi-am dat seama că dacă nu scriu acum mai multe despre asta, s-ar putea să nu mai scriu niciodată. Îmi place tare mult să scriu și, atunci când intru în flux (flow), nu mai văd și nu mai aud în jur. Problema este că până ajung în flow… îmi lipsește disciplina aceea de a mă forța să mă așez pe scaun, să deschid pagina, să-mi adun gândurile. Și despre Revoluția glucozei am scris o postare în gând înainte să mă ridic din pat, sunt sigură că aceasta nu va mai ieși la fel.

Nu mi-am pus niciodată problema că unele dintre simptomele mele fizice și mintale ar putea avea vreo legătură cu glicemia. Mai exact cu vârfurile glicemice. În realitate, până acum câteva săptămâni nici nu știam ce sunt alea vârfuri glicemice. Fiind o persoană care poate fi catalogată drept subponderală (care are cu niște kilograme sub cât ar fi considerat în regulă, nu multe, doar vreo două), singura problemă pe care mi-am pus-o vreodată a fost dacă am căderi de glicemie nu vârfuri de glicemie. Doar că nu știam eu la vremea aia că dacă ai căderi bruște de glicemie, ai avut cel mai probabil și niște vârfuri pe care corpul le-a gestionat și el cum a putut.

Am scris în postarea anterioară despre starea mea de bine câteva principii pe care le-am aplicat din cartea ei/interviurile ei mai degrabă, atunci nu citisem cartea încă. Am în jur de trei săptămâni de când le respect și, deși nu e ca și cum deja mi s-a schimbat complet viața, calitatea vieții începe să fie mai bună. Prin calitatea vieții mă refer aici mai mult la felul în care mă simt. Iar eu mă simt din ce în ce mai bine. Am schimbat mai multe lucruri însă, dacă-mi ascult corpul cu atenție, îmi dau seama că-mi transmite că-i place mai mult ce și cum mănânc acum.

Dar să o iau cu începutul. Revoluția glucozei este structurată astfel: 1. ce este glucoza, 2. de ce sunt dăunătoare vârfurile de variație a glucozei, 3. cum pot să-mi aplatizez curbele glicemice. Deși prima parte este foarte utilă pentru a înțelege științific ce este glucoza și care este rolul ei în corp, îmi este cel mai greu să o redau, așa că mă vă las pe voi s-o descoperiți în carte sau pe internet și să mă concentrez mai mult pe a doua parte și cel mai mult pe a treia parte.

De ce sunt dăunătoare vârfurile de variație a glucozei:

„Rostul biologic primar al glucozei, odată intrată în celulă, este să fie transformată în energie. Motorașele responsabile de acest lucru sunt niște organite microscopice numite mitocondrii. Folosind glucoza din mâncare (și oxigenul din aerul pe care-l respirăm), ele produc varianta chimică a electricității, pentru a dat fiecărei celule energia necesară să-și facă treaba. Când glucoza pătrunde în sângele nostru, ea pornește drept spre mitocondrii, ca să aibă loc transformarea ei în energie.”

Un vârf glicemic se întâmplă atunci când dăm mitocondriilor mai multă glucoză decât le-ar trebui lor, livrăm glucoză prea repede. Rapiditatea cu care o livrăm este problema. Și de acolo încep să apară problemele în lanț care pot provoca: foame permanentă, pofte necontrolate, probleme digestive, îmbătrânire accelerată, acumulare de grăsime, oboseală cronică, probleme cu somnul și cele pe care deja pe cunoașteți mai mult cum ar fi diabetul de tip I sau II, diabetul gestațional, migrene, acnee și alte probleme dermatologice, probleme cu inima, infertilitate și lista poate să continue.

Am ținut să dau câteva exemple tocmai pentru că eu credeam că la glicemie trebuie să fie atenți doar oamenii care au risc de diabet. Atât. Și cu această presupunere în minte am făcut o grămadă de alegeri alimentare proaste, fără să mă gândesc că m-ar putea afecta și pe mine într-o măsură. Și spun într-o măsură pentru că nu pe toți ne afectează la fel. Jessie chiar povestește de un experiment pe care l-a făcut cu o prietenă în care au mâncat același dulce și, după măsurarea glicemiei, au descoperit că ea avusese ditamai vârful glicemic pe când pe prietena ei nu o afectase foarte mult.

Deși eu nu mi-am măsurat glicemia până acum decât în analizele standard (care se fac pe stomacul gol deci nu ai ce să știi mare lucru de acolo dacă ești un om preponderent sănătos), am recunoscut anumite simptome pe care am putut să le leg de ce am mâncat înainte. Poate că o să vă întrebați de unde știu eu ce am mâncat acum 10 ani. Și o să vă mire faptul că știu că acum 13 ani am avut un atac de panică major (habar nu aveam ce este oricum, credeam că este o problemă fizică) imediat după ce am mâncat, pe stomacul gol, un pachet de Biskrem. Nu cred că a fost singurul motiv dar cu siguranță că l-a întreținut și l-a ajutat să se declanșeze. Apoi am o altă amintire de acum 3 ani, tot înainte să mă simt foarte rău (atac de panică, amețeală oribilă), băusem 2 cafele mici cu puțin zahăr și mâncasem biscuiți Leibniz. Acum, dacă biscuiți Leibniz mai mănânc, recunosc că de Biskrem nu m-am mai atins. Nu pentru că ei mi-ar fi făcut rău ci pentru că gustul lor îmi provoacă amintiri foarte neplăcute. Să pun zahăr în cafea este de asemenea exclus de mult timp (dar asta și pentru că o beau cu lapte și atunci nu mai simt nevoia).

Acum un an am fost la Roma și am consumat alimente foarte dar foarte bogate în carbohidrați și zaharuri. M-am simțit rău în fiecare dintre cele 3 zile cât am stat acolo iar într-una din zile, după ce am mâncat un croissant plin de ciocolată (înainte de asta mâncase altceva dulce cu fistic), m-a apucat o stare urâtă cu tremurături și apoi am avut un atac de panică în metrou în timp ce ne îndreptam să mâncăm niște pizza faimoasă. Corpul meu îmi spunea cu disperare probabil să nu îi mai dau și pizza. I-am dat și pizza și apoi am avut o noapte groaznică cu tremurat, nedormit, nu mai spun cât de greu mi-a fost pe drumul spre casă (era ultima seară).

Oboseală cronică de la prima oră a dimineții, senzație de privire încețoșată, amețeală, transpirații, tremurat și multe altele. Nici prin gând nu mi-a trecut că ar putea să fie atât de legate de ceea ce mănânc. Adică mi-a mai trecut prin cap dar felul în care am încercat eu să mănânc sănătos nu a avut efectele pe care le-a avut acum după ce am început să aplic metodele citite în cartea aceasta. Trebuie să spun că, așa cum veți vedea că și Jessie confirmă, nu mereu am aceste simptome când mănânc ceva carbohidrați și/sau dulce. Uneori poate corpul meu este mai odihnit și, prin urmare, mai tolerant cu ceea ce-i dau. Sau cine știe care este explicația. Poate de asta nu am făcut legătura. Am încercat să mă las de cafea (nu m-a ajutat cu nimic). Ceea ce m-a ajutat a fost să reduc consumul de cafea și să beau doar una pe zi, în decursul dimineții (până în ora 12 maxim), să o savurez și apoi gata.

Partea a treia a cărții (și, din fericire, cea mai consistentă), se concentrează pe cum pot să-mi aplatizez curbele glicemice (adică să evit să am aceste vârfuri de glicemie care-mi epuizează corpul și-mi afectează inclusiv memoria și claritatea în gândurile, ca să nu mai zic de stările emoționale puternice și poftele necontrolate – dacă am mâncat o bomboană sau un croissant pe stomacul gol s-a terminat, așa o țin toată ziua, numai în pâine și zahăr). Mai jos fac un rezumat al celor 10 metode pe care le propune ea. Mie mi s-a părut că sunt mai puține, unele dintre cele 10 tratează cam același lucru. Dar eu o să le las așa cum le-a scris ea:

1. Mănâncă tipurile de alimente în ordinea corectă: mai întâi fibra (cam orice legumă bogată în fibre – broccoli, fasole verde, conopidă, salate etc) apoi proteinele și grăsimea (unt, ouă, carne, brânză, nuci, alune etc), iar la sfârșit amidonul (cartof, paste, orez, pâine, etc.) și zahărul (orice dulce, inclusiv fructe și miere). Fibra are mai multe roluri însă unul dintre ele este să creeze un fel de plasă vâscoasă în intestinul subțire datorită căreia glucoza păstrunde cu mai mare greutate în vasele de sânge ale mucoasei intestinale (adică încetinește descompunerea și absorbția oricărei glucoze, deci ne aplatizează curbele glucozei).
2. Adaugă un aperitiv verde la fiecare masă: salată, morcov, anghinare, spanac (luați verde ca pe o metaforă, nu totul trebuie să fie de culoare verde). Pare același lucru care prima metodă, însă diferența este că aici pui un fel în plus față de ce ți-ai propus să mănânci. Eu aici am adăugat cel mai des așa: broccoli fiert, conopidă crudă, morcov, ruccola sau orice altă salată am avut, roșie.
3. Nu mai număra caloriile: chiar dacă o gogoașă poate să aibă același număr de calorii ca un iaurt grecesc, prima va face ravagii în glicemia ta, în timp ce a doua variantă te va proteja. Contează și cum interacționează corpul tău cu caloriile respective nu doar numărul lor. Plus că gogoașa va atrage după sine și o poftă continuă de și mai multe gogoși. (nu zice nimeni să renunți la gogoși pe viață, doar să le mănânci inteligent folosind metodele de aici).
4. Netezește-ți curba micului dejun: eu nu luam în cea mai mare parte a zilelor mic dejun dar nici nu contează pentru că ne referim aici la prima masă din zi, fie că o iei la prânz. Uneori mâncam croissant sau biscuiți, alteori voiam o variantă „sănătoasă” și umpleam un bol cu ovăz, miere și fructe de toate felurile (plus un lapte vegetal cu o componență îndoielnică). Mă miram de ce mi-e foame toată ziua dupa aia și nu mă simt bine. A patra metodă te încurajează să alegi un mic dejun sărat în locul celui dulce: ouă, hummus, legume de tot felul, carne (inclusiv resturi de la cină), brânză. Până și un covrig sărat cu puțin unt e mai bun decât o brioșă glazurată și o banană. Cum începi ziua (alimentar vorbind) sunt șanse mari să o ții tot așa. Cel puțin eu așa făceam. Și mă blamam că nu am voință când de fapt biologia corpului avea o mai mare „voință” decât puteam eu să am. Prin urmare, dacă mâncăm un mici dejun sărat, ne va ajuta să ținem în frâu foamea, să eliminăm pofta de dulce, să avem mai multă energie, să ne limpezim mintea și să ne simțim mult mai bine în următoarele 12 ore.
5. Poți alege orice tip de zahăr dorești, toate sunt la fel: dacă am trăit toată viața cu gândul că să mănânc miere e mai bine decât zahăr, din punct de vedere glicemic, nu este nicio diferență. Eu încă am dificultăți în a accepta asta dar am acceptat că e același lucru dacă mănânc pâine cu miere sau pâine cu dulceață (care conține zahăr alb). Mai bine aleg ce-mi place mai tare (în ordinea corectă, adică după ce am mâncat deja masa principală sau măcar i-am pus o hăinuță, cum veți vedea într-una dintre cele 10 metode).
6. Ceva dulce mai bine ca desert în loc de gustare: deja intuim asta și din restul metodelor. Eu preferam să mănânc dulcele separat de masă, așa credeam eu că e mai bine dar după masă nici nu mai aveam poftă să mănânc imediat și desert. În felul în care mănânc acum intră destul de bine și un mic desert și apoi pot să treacă ore în șir până să mi se facă poftă de un altul.
7. Bea un pahar mare de apă în care ai pus o lingură de oțet: acidul acetic pătrunde în sistemul nostru circulator, deci în sânge, pătrunde și în mușchi, iar acolo stimulează celulele musculare să fabrice glicogen mai repede decât ar face-o în mod obișnuit, ceea ce duce la o asimilare mai bună a glucozei. Dacă glucoza este asimilată mai rapid de mușchii noștri, rămâne mai puțină să bântuie nestingherită prin corpul nostru, deci rezultă un vârf glicemic mai redus. Eu beau oțet de când mă știu, singura diferență este că îl beau doar când am o stare de stomac prea plin sau cred că am mâncat ceva ce corpului meu îi va fi greu să digere singur. Nici măcar nu căutasem cum funcționează, știam doar că e ceva ce funcționează la mine. De când am citit cartea, dacă am rămas fără aperitive verzi sau nu sunt acasă sau e pofta prea mare, beau paharul cu apă cu oțet înainte să încep să mănânc cartofii prăjiți (o slăbiciune de-a mea la care nu renunț, doar îi integrez mai bine în alimentație).
8. Dacă vrei neapărat o gustare alege ceva sărat: dacă tot ai poftă de o gustare, alege să mânânci mai degrabă ceva sărat (inclusiv covrig, dar e mai bine dacă alegi alune, măsline, etc) decât o gustare dulce. Poate tot vei avea un vârf glicemic dar mult mai mic decât dacă mănânci înghețată sau clătite.
9. Pune niște haine pe carbohidrați: mai pe scurt, renunță la plăcerea ta de mânca pâine goală. Glumesc și nu prea. Dar dacă tot ai o poftă nebună de pâine, unge-o cu puțin unt (untul fiind hăinuța) sau mănâncă rapid un ou fiert sau un iaurt înainte. Ca să-ți fie mai ușor, ține mai multe ouă deja fierte în frigider ca să ai mai mari șanse să nu scapi în pâinea caldă. Consumul de carbohidrați fără nimic altceva nu este doar nociv pentru nivelul glucozei din corpul nostru, ci provoacă un mare haos și printre hormonii senzației de foame (de exemplu dacă ai cumpărat 2 covrigi, unul să-l mănânci pe drum și al doilea să-l duci cuiva drag, sunt șanse mari să ajungi acasă fără niciun covrig; de asta eu cumpăram 3 din start, pentru că odată ce începeam să mănânc, îmi era foarte greu să mă mai opresc la unul).
10. După ce ai mâncat, fă mișcare. Astfel mușchii vor prelua mare parte din glucoza pe care am ingerat-o și ea nu va mai ajunge să ne facă rău, atunci când este ingerată în exces (sau fără aperitiv verde sau fără oțet, etc.)

Jessie ne dă în carte multe metode prin care să ne fie ușor să aplicăm metodele în funcție de situația în care ne aflăm (acasă, pe stradă, în avion, la petrecerea cuiva, etc). Povestește inclusiv de cineva care reușise să se țină de plan dacă mânca acasă o farfurie generoasă cu broccoli înainte să iasă la pizza și bere cu băieții.

Folosind metodele ei chiar e destul de simplu să păstrezi o mare parte din stilul tău de viață (chiar dacă nu e cel mai sănătos stil din lume pentru tine) și să faci niște schimbări în bine pentru corpul tău. S-ar putea să nu-ți folosească cu nimic sau să nu fii de acord cu ce zice ea, dar unora s-ar putea să le folosească. Și de asta scriu și eu acest articol, pentru că dacă doar v-aș spune să citiți cartea fără să spun mai nimic despre ea sau cum m-a influențat pe mine, s-ar putea ca 0.01 dintre voi să o faceți.

Eu mă simt deja mult mai bine de când mi-am adaptat stilul de mâncat la ce am citit aici. Am învățat să citesc etichetele alimentelor cu atenție, faptul că dacă am o poftă nebună de dulce să aștept măcar 20 de minute să văd dacă nu cumva trece furtuna, să amân mâncatul unui carbohidrat până după legumă, să fac mișcare imediat după (ok, pe asta o știam deja), să beau apă cu oțet și înainte de o masă copioasă, nu doar după când deja mă apucă greața și multe altele despre care am vorbit deja mai sus.

Ce înseamnă că mă simt mai bine am scris și mai sus dar mai reiau: dorm mai bine și mă trezesc mai odihnită (când nu dorm bine este pentru că mai am dureri de spate, ceea ce nu se va rezolva decât într-o foarte mică măsură din alimentație – poate doar îmi va diminua inflamația din corp dar în rest, pentru asta trebuie altceva), am mintea mai clară pe parcursul zilei, nu mă mai apucă foame de lup și nici nu mai sunt persoana aceea care desfăcea batonul dulce imediat ce ieșea din magazin (sau croissantul), jonglând cu toate sacoșele de cumpărături, mi s-au redus senzațiile de amețeală și starea de anxietate și neliniște în corp dar și senzația că vine un atac de panică. Per total sunt mult mai bine. Sigur că alimentația este doar o parte din soluție dar observ că este o parte foarte foarte mare.

Nu vreau să închid fără să menționez că am înțeles în sfârșit de ce stările mele ciudate se diminuau considerabil atunci când luam nurofen (într-o perioadă luam zilnic, nu plecam nicăieri fără). Am spus ca o placă stricată la toți doctorii la care am fost că nurofenul ajută, că sunt sigură că am o inflamație undeva în corp nedetectată. Dar abia acum am înțeles că îmi pot reduce aceasta inflamație doar din alimentație. După ce am înțeles asta, nu am mai luat nurofen decât la răceală și la dureri puternice de cap, pentru nimic altceva. Doctorii nu au investigat nimic pe partea asta, mă ignorau complet când menționam. Nu m-a întrebat nimeni ce mănânc, cum se leagă simptomele mele. A trebuit să fac eu cercetare câțiva ani ca să mă înțeleg.

Ce merge la mine s-ar putea să nu meargă la tine, mai ales dacă poate tu nu simți nimic deosebit când mănânci dulce pe stomacul gol. Poate că nici nu ești de acord cu explicațiile ei științifice (deși înainte să le judeci după postarea asta mai bine citești cartea, poate că am mai greșit eu din explicații – nu din indicații doar din știința din spate în care oricum nu am intrat mai deloc).

Știu că parcă am obosit să tot apară alte și alte studii și alte metode și alte moduri de a mânca și a trăi în general. Dar eu cred că e foarte bine că apar. Oamenii experimentează și află alte lucruri, testează alte metode. Și ajung și cei mai disperați oameni care nu și-au găsit rezolvarea exclusiv în medicina tradițională să încerce ceva diferit.

Și dacă nu funcționează să-ți rezolve nu știu ce problemă, metodele din cartea ei sunt așa de bun simț și nedăunătoare încât cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla este să nu ai niciun efect, nici bun nici rău (decât dacă iei o anumită medicație, de ex. pentru diabet, caz în care trebuie să te consulți cu medicul tău dacă nu e cazul ca medicația să fie ajustată dacă obții beneficii și din alimentație).

Este prima dată când îmi propun să respect niște principii alimentare și chiar le respect în fiecare zi, fără mare greutate. Asta pentru că pentru prima dată am un scop foarte clar și niște efecte la fel de clare. Mă simt mai bine și la cap și la stomac și simt că pot să am mai mare încredere în corpul meu să mă susțină în toate planurile mele. Asta pentru că pare și el că are mai multă încredere în mine că nu mai încerc să-l otrăvesc. Luați în spirit de glumă parte cu otrava deși, am uitat parcă să vă povestesc mai sus cum am mâncat acum câțiva ani o pungă mare de chipsuri pe stomacul gol și apoi am avut toată noaptea palpitații și senzație de greață și atac de panică. Pare că eu știam deja că aceste alimente contribuie la starea mea de rău, de ce nu am căutat mai multe despre asta să văd cum anume și de ce? Nu știu. Doar mă bucur că știu acum. Și sper să te ajute și pe tine să afli mai multe despre cum interacționezi cu alimentele din jurul tău.