Colega mea de birou are o melodie foarte drăguţă la telefon (Nothing’s gonna change my love for you) şi ori de câte ori sună sper să nu fie pe fază, să fie în interviu sau la baie ca să pot s-o ascult mai mult. Ştiu, e mai simplu să ascult eu melodia pe repeat de o mie de ori, dar bucuria pe care o simt când sună şi aud doar o bucăţică din ea, nu se compară cu plictiseala pe care o voi căpăta dacă ascult melodia întreagă de prea multe ori. Îmi aduc aminte că o altă colegă avea la telefon melodia aceea a lui Smiley, Preocupat cu gura ta şi aveam aceeaşi senzaţie pe care o am şi acum: o bucurie de nedescris dintr-un lucru atât de mărunt şi neînsemnat şi chiar enervat pentru unii oameni. Ce şanse sunt ca pe parcursul celor două staţii de autobuz pe care le fac până la birou şoferul să asculte la maxim melodia Nothing’s gonna change my love for you? Da, ştiu, aproape nule, dar chiar asta s-a întâmplat azi dimineaţă.