Skip to content

Spune da, spune NU

August 25, 2008

Nu, nu voi mai pune o altă interpretare a melodiei cu pricina. Altceva vreau să spun. Tocmai citeam în revista Femeia un articol despre “Curajul de a spune NU” şi mi-am dat seama cât de mult mi se potriveşte.

Ni se întâmplă deseori să spunem scurt DA, bineînţeles pentru ca doar o secundă mai târziu, când analizăm mai bine întrebarea la care am răspuns pe nerăsuflate, să ne dăm seama că am greşit din nou fiindcă nu ştim să spunem NU” spune autoarea articolului (Adina Cojocaru).

Am stat şi m-am gândit de câte ori un simplu “nu” m-ar fi scutit de o grămadă de neplăceri şi gânduri şi enervări şi frământări şi încercări de a face din da-ul acela rostit la grabă un “nu” hotărât, numai că nu mai ieşea hotărât, ieşea un “poate” care apoi pentru că nu ştiu să spun “nu” se transforma tot în “da”. Îmi aduc aminte când eram prin anul întâi de facultate am făcut un an de zile pregătire cu o fetiţă cu care nu vroiam cu niciun chip să fac pregătire (nu înţelegea nici în română ce vorbeam cu ea dapăi în engleză) dar am acceptat la insistenţele părinţilor deşi nu-mi plăcea unde stătea, avea câini mari, părinţii ei se certau de faţă cu mine şi multe alte neplăceri de care m-ar fi scutit un NU răspicat. Şi ăsta e doar un exemplu din muuuulte. Cred că o să exersez acest “nu” mai des pentru că sună din ce în ce mai bine.

Autoarea articolului ne propune trei moduri plăcute de a spune NU: 1. Aş vrea, dar pur şi simplu nu am timp. 2. Lasă-mă să-mi verific agenda – îmi pare rău dar am altceva programat. 3. Nu vreau să te încurc, dar poţi să mergi singură, nu mă supăr.

Articolul mi-a amintit şi de o scenă din 27 Dresses (un film care mi-a plăcut foarte, foarte tare), în care Kevin încerca să o înveţe pe Jane să nu mai facă totul pentru sora şi şeful ei profitori şi să spună pur şi simplu “nu”. Cam ăsta a fost dialogul dintre ei:

Kevin: Jane, can I have $50?
Jane: No.
Kevin: Jane, can I have $50?
Jane: No.
Kevin: [takes hand lovingly] Jane, I REALLY need $50, can i have the $50?
Jane: [hesitant] … No?
Kevin: [laughing] See? That was good!
[grabs Jane’s drink]
Kevin: Jane, can I have your drink?
Jane: Sure.

Nu am găsit pe youtube scena asta dar dacă tot veni vorba de film …. de ce să nu pun scena mea preferată? 🙂

Advertisements
2 Comments leave one →
  1. mihaelafrunza permalink
    August 30, 2008 10:50 am

    oana, totul se rezolva cu exercitiu. sa te uiti sa film sa vezi exact scena si apoi sa repeti 🙂

  2. Oana M. permalink
    August 29, 2008 8:49 pm

    Am citit acest post al tau si m-am cutremurat. Se poate spune k ai pus degetul pe “the hot spot”. Eu sunt fata care nu poate sa spuna nu. Ai idee cate frustrari, pareri de rau, ganduri negre etc etc etc mi-am facut din cauza asta. Si, Doamne, cat doare sa faci ceva ce nu vrei…Pana si in ziua de azi am uneori impresia ca fac ceea ce fac doar k sa nu-i supar pe altii, pentru ca nu pot sa spun nu …Cred ca voi memora modurile acelea de a spune nu.Problema insa nu e de cuvinte, sa stii. E de personalitate si de tact. E un mod de a gandi… 😦 Imi vine sa mor cand ma gandesc ca s-ar putea sa nu il am sau ca nu il voi putea avea niciodata. Dupa cum spuneam: m-am cutremurat…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: