M-am gândit mult dacă să scriu despre filmul Reign Over Me şi ori de câte ori aveam o tentativă ştergeam şi o luam de la capăt pentru că mi se părea prea greu să explic de ce a avut un impact atât de puternic asupra mea. Ori de câte ori începeam să scriu ieşea ceva de genul “e un film care te face să…” până când mi-am dat seama că blocajul se producea la persoana a doua şi că eu de fapt trebuie să vorbesc despre “ce mă face să…” filmul acesta.

Pornind de la o replică de-a lui Charlie Fineman I saw it and felt it at the same time o să spun că e un film care m-a făcut să uit să mă mişc, cu excepţia lacrimilor care îmi curgeau pe obraji (câte trei dintr-un ochi, cum nu mi se întâmplă foarte des), un film care m-a făcut să uit să respir sau din contră, uneori să respir prea puternic, un film care m-a făcut să tresar la fiecare replică, un film pe care dacă l-aş cataloga ca fiind frumos sau bun cred că i-aş face o mare nedreptate, motiv pentru care o să-i spun un film foarte puternic, un film al cărui efect îl simt şi acum când îmi tremură mâinile pe taste ca şi cum nu aş mai fi scris la calculator de ani de zile. Mă opresc aici pentru că sunt un om mult prea mic să vorbesc despre lucruri atât de mari.

Melodia care deschide filmul