Am avut astăzi o candidată care pe lângă alte calităţi prezentate în CV, avea scris şi rezerve de umor şi optimism. Am zis că acum e şansa mea să mai învăţ o glumă nouă s-o spun cu mult “har” (cum numai eu ştiu să spun glume) aşa că am rugat-o să îmi spună un banc. Am încurajat-o chiar să utilizeze rezervele ei de umor şi optimism să mă binedispună şi pe mine. În loc să îmi spună banc a început să râdă ca şi cum eu aş fi spus o glumă reuşită. Am asigurat-o că nu glumesc şi că o las să se gândească puţin. Nu mi-a zis niciun banc pe motiv că are emoţii. Mă gândeam la un moment dat să-i spun eu unul. Dar ştiţi şi voi cum spun eu bancuri: râd înainte, explic poanta înainte să se termine bancul şi o mai explic şi după dacă nu râdeţi iar la final spun era amuzant, voi nu înţelegeţi. Până una alta, aştept să prind următorul candidat cu rezerve de umor şi optimism. 🙂