Cadou neaşteptat

Azi am primit un cadou. Frumos. Emoţionant. Neaşteptat. Din suflet. Am zâmbit. Am plâns. În mijlocul străzii cu luminiţe şi tarabe şi colinde şi oameni grăbiţi şi veseli. Am plâns. Mult. M-am oprit. Iar m-am apucat de plâns. Îmi venea să mă aşez jos într-o baltă şi să nu mă ridic de acolo cel puţin o oră … aşa, până când termin de plâns. A început să şi plouă afară. Eu nu sunt aşa. Eu sunt Miha aceea mică dar puternică şi reuşesc mereu să îi fac pe alţii să râdă cu ironiile şi glumele mele proaste. Dar azi uite că nu am mai fost puternică şi am plâns. Mă uit la cadou. Zâmbesc. Nu mai plâng. Mulţumesc.