Lucruri pe care le facem deşi altora li se par scandaloase. Nu le spunem că le facem sau că le-am făcut. Ascundem dovezile şi ne mai uităm pe furiş la ele când suntem singuri. Nu trebuie să le dăm explicaţii. Nu ne pasă. Le facem ca să ne simţim bine în pielea noastră. Le facem ca să recăpătăm o încredere în noi pe care am pierdut-o sau pe care poate n-am avut-o niciodată. Minunată senzaţie. Tânjim după ea. Mai vorbim despre ea uneori. Cu cine ne înţelege. Şi ne reamintim de momente pe care parcă le-am trăit acum o sută de ani. Nu s-a schimbat nimic. Poate doar lumea din jurul nostru. Noi am rămas la fel. Numai că nu ne mai integrăm. Dar ne este dor. Şi visăm cu ochii deschişi şi zâmbim când ne aducem aminte. Şi ne întristăm că nu reuşim să ne mai sincronizăm … cu senzaţia. Poate într-o zi.