Ce m-a bucurat azi:

Alba ca Zăpada citită de tati Elizei (care părea interesată) şi Laura povestind cu drag despre asta, imaginea creată de Laura spunând că Eliza are acum o “faţă de bătăuşă supărată”, o scrisoare citită, o melodie pe un blog, o întâlnire în autobuz cu o prietenă dragă cu care apuc să mă văd din ce în ce mai rar, un sms, un mesaj de pe un forum, o legătură reluată şi nişte poze cu portocali, un episod din Friends, un autobuz care a venit mai repede decât de obicei, o fantezie, o amintire dragă, un zâmbet sincer afişat fără un motiv anume, o gură de aer  şi una de cafea … şi multe multe altele de care nu-mi mai aduc aminte. Şi uite aşa am răspuns şi la întrebarea care mi-a fost adresată azi: de ce eşti aşa de fericită?

Cândva  postarea asta ar fi fost plină de “m-a durut capul azi toată ziua, sunt îngrijorată de ceva, mi-e teamă de altceva, îmi lipseşte, mi-e frig, arăt rău, m-am plictisit, nu sunt în stare să fac nimic bun, nu am chef, nimeni nu mă iubeşte şi lista poate continua. S-ar fi chemat “Tristeţile mele zilnice”.

Dar noroc că … vorba cântecului … the bitter world won’t bring us down/I’m looking on the bright side of things…