Ce-ar fi fost dacă în loc să plec din casă la 8 fără zece aş fi plecat la 8 şi zece? Ce-ar fi fost dacă în loc să cobor în Podu Roş aş fi coborât la Sala Sporturilor? Ce-ar fi fost dacă în loc să traversez pe trecerea de pietoni aş fi traversat pe unde aş fi apucat? Ce-ar fi fost dacă în loc să spun un lucru aş fi spus cu totul altul? Sau ce-ar fi fost dacă în loc să vorbesc aş fi ales să tac? Ce-ar fi fost dacă i-aş fi dat numărul meu de telefon? Ce-ar fi fost dacă aş fi plecat? Ce-ar fi fost dacă nu aş fi avut curaj? Ce-ar fi fost dacă aş fi avut curaj? Multe de “ce-ar fi fost dacă…” care mi-ar putea măcina mintea şi sufletul în fiecare zi. Dar încerc să nu le las. În general am ales bine ce-am ales. Iar atunci când am ales prost … îmi place să cred că într-un final tot la ceva bine a dus. Oricum un lucru e clar: cea mai mică şi mai nesemnificativă şi mai banală alegere pe care o facem ne schimbă total sau parţial viaţa. Mă sperie gândul că suntem responsabili de ceea ce ni se întâmplă. Cum aş putea trăi fără să mai dau vina pe … soartă?
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
mi s-a intamplat sa ajung sa traiesc anumite lucruri chiar daca m-am impotrivit si am facut niste alegeri cu gandul sa scap de ele, sa le schimb, sa am parte de altele, convinsa fiind ca eu sunt stapana absoluta a vietii mele.
ca si cum as fi luat alt tren decat cel programat, ce m-ar fi dus la o alta destinatie, si acest tren, din cauza unor alunecari de teren, isi deviaza traseul si ajunge tot in gara pe care nu as fi vrut sa o mai vad.
nu-mi place ideea de soarta, nu-mi place ideea de a nu avea control asupra propriei mele vieti, insa de multe ori destinul mi-a demonstrat ca nu conteaza ce-mi place mie si ce nu.
intrebarea “de ce a fost asa?” m-a chinuit de multe ori. pana cand, intr-o zi, am renuntat la ea. intr-o zi am descoperit ca timpul imi ofera explicatiile de care am nevoie. timpul imi arata de ce se intampla totul.
alegerile noastre nu sunt nici bune, nici proaste. sunt alegeri care intarzie sau grabesc inevitabilul.
“ce-ar fi fost daca…?” e o intrebare inutila. nu ar fi fost nimic, tot asa ar fi fost.
ma tem deja :s
si acum te intrebi ce-o fi avut postarea asta de am lasat, in sfarsit, un comment, chiar doua?
viata mea ar fi fost trista. am asteptat ziua in care sa scriu o postare la care sa dai si tu un comment;)
ce-ar fi fost daca nu m-ai fi cunoscut? :))