Draga mea,
În primul rând îmi cer eu scuze că o să postez aici o parte din mesajul tău dar mi s-a părut foarte simpatic:
Bună, Mihaela! Ştiu că nu îţi place când persoanele cu care nu ai mai vorbit de multă vreme te contactează aşa, din senin (am aflat asta de pe blogul tău pe care îl citesc în fiecare zi :), aşa că o să încep prin a-mi cere scuze că fac exact acest lucru. Dar dacă tot am îndrăznit să fac pasul ăsta, măcar să te enervez până la capăt 🙂
***Nu mă enervează persoanele care mă contactează după o mie de ani şi mă întreabă ceva concret ci doar cele băgăcioase, care se plictisesc şi mă contactează doar fiindcă nu au altceva mai bun de făcut în momentul acela.
***În al doilea rând îţi mulţumesc că mă citeşti şi că mă încurajezi 😉
P.S. Îmi place la nebunie blogul tău! Ar trebui să te apuci de scris o carte a ta!
***Oare nu e plină lumea asta de cărţi pe care nu le citeşte nimeni? 😀
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Pfff, zau asa. Orice ai scrie tu ar fi grozav si pentru mine :D. I mean, cum sa nu-ti placa fata asta? :))
Iti multumesc
Or fi carti pe lume care raman necitite, dar te asigur ca nu o sa fie cazul tau! Iti promit ca eu am sa cumpar si am sa citesc cartile tale; pentru ca tu scrii exact cum imi place mie sa citesc 😉
Mai stii ca am discutat noi cum vreau eu sa scriu o carte si cum ai tu incredere in mine ca o sa o scriu si mi-ai zis ca ar cam trebui sa ma apuc. Si ca o sa imi faci tu coperta. Si ca nu cumva sa fie gen Sandra Brown ca ma bati :d
Foarte tare! :)) Bravo! “Oare nu e plină lumea asta de cărţi pe care nu le citeşte nimeni?”