În cămin
Mi-am adus azi aminte că mi-e dor să mai fiu studentă. Tot am auzit în jurul meu de examene, de restanţe, de tot felul de lucruri legate de viaţa asta palpitantă de student. Însă am simţit foarte tare dorul când am intrat azi în cămin şi am simţit mirosul de cămin (care nu e tot timpul unul plăcut însă mie mi-a trezit amintiri plăcute). Chiar îi ziceam Alinei în autobuz când veneam încoace că nu am mai fost de f mult timp într-un cămin la modul să dorm aici, să merg la baie aici, să mănânc aici, să râd cu prietenii. Aproape că-mi vine să caut prin cameră nişte cursuri ca să mă apuc să învăţ ceva. Îmi e dor să stau cu cursurile pe braţe în cămin (ne adunam să învăţăm cu toţii pentru examenele mai grele) şi de fapt să nu învăţăm nimic. Ne descurcam noi oricum, eram copii deştepţi. Eu eram cred cea mai stresată dintre toţi. Doamne cât stres.
Ideea este că mă bucur că sunt acum în cămin şi am o stare de bine. M-aş fi aşteptat să am o stare de tristeţe, la cum mă cunosc eu pe mine. Dar nu, chiar am o stare de bine.
frumoasa viata de caminist cu toate neajunsurile ei 😉
caminul…imi lipseau atatea lucruri acolo, nu era deloc ca acasa…dar cate nu mai faceam!
si daca as putea retrai o singura seara cu fetele in bucatarie (sau pe hol) la un pumn de pop-corn!…
stateam la atatea povesti ca o data am uitat sa luam popcorn-ul de pe foc…s-a ars de s-au innegrit perdelele instant si noi tot nu ne dadeam seama, noroc de un baiat de pe hol care a venit disperat sa ne intrebe daca mai avem de gatit, ca sa cheme pompierii!