Afară e vară iar eu stau în casă. Nu ştiu cum se nimereşte că atunci când am eu de lucru e cel mai frumos afară. Şi lumea iese să se distreze iar eu mă simt ca un copil care are vărsat de vânt şi se uită pe geam cum se joacă prietenii lui. [vi s-a făcut oleacă milă de la comparaţia asta, nu?] Dar nu-i nimic, va mai fi duminică şi duminica viitoare. Deocamdată lucrez mai cu spor că am o bucată de primavară în casă: mi-a adus tata un buchet de narcise galbene care miros minunat.
Masa mea de lucru cu cafea şi narcise:
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Deci asa stau lucrurile…..
Ha! Eu tocmai am avut super-revelatie acum doua saptamani: nu este adevarat ca, atunci cand ai varsat de vant, nu trebuie sa iesi afara pentru ca se va agrava. Asta e o minciuna pe care ti-o zice medicul ca sa te faca pe tine sa nu iesi afara si sa-i molipsesti si pe ceilalti.
Da’ medicul iti zice asta pentru ca tu, copil fiind, o sa fii mai impresionat de un eventual rau asupra propriei persoane decat de un eventual rau asupra celor din jur :D.
Spor 🙂