eu: tre sa ma duc in carrefour
eu: o sa stau la coadă de o să mor pentru câteva chestii
eu: tre să îmi iau mp3 playerul şi să cumpăr şi o carte să o citesc toată
eu: de 3 ori
alina: priveşte partea bună….îţi dai seama la câţi oameni te poţi holba şi la câte discuţii vei asista cât stai la coadă?
Ce bine mă cunoşti 😀
Later edit: Fost in Carrefour. Nu stat la rând decât maxim 5 minute. Nu-şi dădea nimeni în cap pentru ultimul colţ de cozonac. A fost o relaxare totală. Am stat vreo oră la secţiunea mea preferată de mâncare adică la cărţi. Au apărut muuuulte titluri noi şi interesante şi m-am întristat că nu pot să mi le cumpăr. Dar apoi mi-a trecut. Mai citesc şi eu ce mai am pe acasă sau “mănânc ce mai am prin frigider” dacă e să duc metafora până la capăt.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
La noi in piaţa se omora lumea pentru ultima bucată de covrig, nu mai zic de sălăţuri şi alte nebunii….Dar aşa e lumea pe aici, cumpără de zici că vine sfârşitul lumii… Şi cică n-au bani, dar pensionarii se înghesuie cel mai mult la kilele de carne. (Mă rog, cum zicea tata, la cât post au ţinut, normal că acum au bani de carne…vezi dacă eu n-am ţinut? Degeaba ţin azi că cu o floare nu se face friptură, pardon, primăvară). Uf, uf, n-am mai prins covrigi din ăia buni, m-am mulţumit cu din ăia ne-buni…
HA HA HA!!! Si eu innebunesc la coada in supermarketuri si imi place ce sa ascult diverse conversatii… Sau sa-mi imaginez diverse povesti despre oamenii de la rand…