M-am trezit cu o stare de confuzie totală pentru că am avut în acelaşi timp un coşmar şi un vis plăcut. Din păcate coşmarul a predominat şi am plâns în somn. N-o să povestesc acum cu ce era (o să mint că am uitat), o să spun doar să spun că m-am simţit nedreptăţită, am simţit că toată lumea din jurul meu a luat-o razna şi că tot ce mi se pare mie absurd lor li se pare firesc, am simţit că-mi vine să mă aşez în mijlocul “lumii” şi că nu mai am putere să mă ridic. În momentul când plângeam (în vis) şi era să cad jos pentru că mi se muiaseră picioarele de nu le mai simţeam … m-au prins nişte braţe. Şi ce bine m-am simţit şi ce plăcut a devenit visul. Nu mai conta lumea din jurul meu care o luase razna. Când m-am trezit… nu ştiam dacă să mă bucur că a fost doar un coşmar sau să mă întristez că n-a fost decât un vis frumos.

M-am trezit şi cu “Un actor grăbit” în minte şi o fredonez de dimineaţă. Foarte bune şi pline de înţeles versurile. Dar probabil că ne amintim de ea atunci când ni se pare că ni s-a întâmplat şi nouă. Nu-i nimic. De asta există şi muzică veche şi frumoasă… să ne amintim de ea cu orice ocazie, bună sau rea.

Şi ca să fie o postarea luuuuuungă, o să fur o postare de la Ines. Iartă. Nu e vina mea că ai scris cum aş fi scris eu … doar că mai frumos:

“Aşadar, pentru toate zilele în care aţi plâns pentru că v-a dezamăgit, pentru că aţi simţit că sunteţi un nimeni pe lumea asta, pentru că aţi avut impresia că nu sunteţi în stare de nimic, pentru că aţi fost minţiţi, înselaţi, prostiţi, loviţi, pentru că aţi ştiut că meritaţi mai mult, dar mai mult-ul ăla nu a mai venit, pentru că nu a sunat telefonul atunci când aţi vrut cel mai mult să sune, pentru că nimeni nu v-a spus „îmi pare rău”, deşi aşa trebuia, pentru că nu aţi spus la timp „îmi pare rău” iar singurul lucru pe care îl mai puteţi face acum este să ascultaţi melodia asta, pentru că v-aţi simţit mic şi neînsemnat, pentru toate dăţile în care aţi fost la pământ, pentru toate cuvintele urâte care au alergat vreodată prin jurul capului vostru, pentru toate zilele de „mâine” în care v-aţi fixat obiective de neatins, pentru toate gândurile negre şi ploile din sufletul vostru, pentru toţi cei care nu vă cunosc, dar vă judecă, deşi nu au trecut niciodată prin experienţele voastre şi nu au dreptul să vă judece, pentru toţi aceia care au râs în hohote de tristeţea voastră, pentru toate sms-urile din memoria telefonului la care nu aveţi curaj să vă uitaţi, pentru toate versurile despre care ştiţi că sunt scrise pentru voi, pentru toate dăţile în care aţi fi putut să demonstraţi că sunteţi mai buni decât atât, dar nu aţi demonstrat, pentru toate analizele pe care le faceţi asupra propriei persoane, pentru toate frustrările, pentru toate comparaţiile, pentru toate de ce-urile fără răspunsuri concrete, pentru toate lucrurile bune care se întâmplă numai altora, pentru tot ce s-a spus rău despre voi, pentru toate auto-încurajările fără rezultat şi pentru ceea ce va fi mâine, orice ar fi mâine, melodie.”

***Ascultaţi melodia direct pe blogul ei de pierdut vremea.