Am aflat de campania de vALLuntariat pusă la cale de Editura All acum aproximativ trei săptămâni când a şi început de altfel. Ce poate fi mai frumos de atât pentru un pasionat de lectură? Citeşti o carte nouă (sau veche, depinde ce preferi), gratuită şi mai faci şi un bine strângând de zor minute de vALLuntariat pentru o cauză cum altfel decât nobilă. Regulamentul poate fi citit din scoarţă în şcoarţă aici.
Cartea aleasă de mine se numeşte Nuntă în decembrie de Anita Shreve (de la care am mai citit şi Lumini pe zăpadă, o carte care mi-a fost tare dragă atunci când am citit-o). Alegerea a fost făcută pe următoarele criterii: titlul, coperta, autoarea şi mai ales descrierea de pe site-ul editurii care m-a cucerit de la primele rânduri, am ştiut imediat că e genul meu de carte:
Cartea se petrece pe parcursul unui weekend şi e compusă din trei părţi: vineri, sâmbătă şi duminică. În realitate se petrece pe parcursul multor ani şi spune nenumărate poveşti, gânduri, sentimente, iubiri, dezamăgări, frustrări. Printre realităţi, păreri, vise, coincidenţe, întâmplări, digresiuni în trecut, autoarea inserează încă o poveste la care lucrează una dintre eroinele cărţii.
Long story short: Doi foşti colegi de liceu (care fuseseră şi iubiţi la vremea respectivă doar că se despărţiseră) se reîntâlnesc după douăzeci şi cinci de ani şi descoperă că încă se mai iubesc şi sunt meniţi să fie împreună. Decid să se căsătorească şi invită la nunta lor câţiva foşti colegi de liceu cu unii dintre care nu se mai văzuseră de douăzeci şi şapte de ani. Întâlnirea are loc la hanul uneia dintre colege, care îşi transformase uimitor de frumos casa veche şi dărăpănată într-o afacere profitabilă. Se deapănă amintiri, se reaprind sentimente, se fac păreri şi se află secrete şi adevăruri şocante la care nimeni nu s-ar fi gândit vreodată. Personajele realizează că nimic nu e ceea ce pare, că toate ideile făcute despre viaţa cuiva sunt greşite şi complet neadevărate. Bridget (mireasa) este bolnavă de cancer şi toată lumea se întreabă/judecă ce anume a făcut-o să mai vrea să facă nuntă în situaţia ei. Bill (mirele) este compătimit de ceilalţi pentru viaţa pe care a ales s-o trăiască alături de altcineva şi acum suferă pentru anii pe care i-ar fi putut împărţi cu Bridget. Nora (proprietara hanului), frumoasa liceului, a fost căsătorită cu un poet care-i putea fi tată, bărbat care o înşela şi o trata îngrozitor. Harrison părea fericit şi echilibrat cu familia lui însă în secret o iubise pe Nora toata viaţa lui şi suferea simţindu-se vinovat pentru moartea prietenului lui, Stephen (iubitul Norei din liceu). De fapt majoritatea de acolo se simţeau mai mult sau mai puţin responsabili pentru moartea prietenului lor care deşi era foarte beat fusese lăsat nesupravegheat şi a intrat în apă unde s-a înecat. Agnes, văzută de toţi ca o fată bătrână demodată şi lesbiană (fusese timp de douăzeci şi şapte de ani amanta unui profesor de-al lor de liceu). Jerry avea o relaţie defectă cu soţia lui şi o fetiţă cu autism. Rob era homosexual dar şi un pianist talentat care şi i-a surprins pe toţi venind la nuntă cu iubitul lui.
Pare c-am povestit mult însă cine va citi cartea va realiza că n-am reuşit să povestesc aproape nimic. Se întâmplă atât de multe într-un timp care pare atât de scurt (trei zile) şi totuşi e atât de mult (douăzeci şi şapte de ani).
Pe măsură ce citeam, mai puneam semn la câte un pasaj care mi-a atras atenţia şi pe care îmi doream să-l dezbat cu voi (nu uitaţi, fiecare comentariu la subiect ne mai ajută să câştigăm încă trei minute de vALLuntariat). Deci vă provoc să comentaţi:
Cum ar fi să ştii când vei muri? “Harrison încuviinţă. Nu se putea gândi la multe lucruri care să fie mai îngrozitoare decât acela de a şti când vei muri, pentru că i se părea că toate zilele dintre acum şi atunci ar fi maculate, otrăvite de conştiinţa amară a acestui fapt.”
E posibil să simţi (chiar şi o uşoară) repulsie faţă de un om pe care în realitate să-l iubeşti? “Înainte să vin aici, spuse, m-am uitat la soţia mea în timp ce se îmbrăca să plece la serviciu. Şi-a pus două şosete diferite. Una lungă şi una scurtă. Nici nu se epilase pe picioare. – Şi ce-ai simţit?. – O senzaţie uşoară de repulsie, recunoscu el. Oricum, îmi iubesc soţia.”
“Şi când vor afla că este căsătorit în continuare, vor vrea să afle cum a trăit Agnes ştiind aceasta atâţia ani. Douăzeci şi şase, mai exact. Le-ar răspunde la întrebare cu o altă întrebare: de ce căsătoria era unica soluţie pentru un final fericit? […] Nu era oare mai delicios să te implici într-o pasiune transcedentală decât să suporţi rutina complicată şi monotonă a mariajului?”
Tu ştii la ce te pricepi cel mai bine? “Medită cum ar putea să treacă ani de zile până să descoperi ce vrei să faci cu adevărat, lucrul la care te pricep cel mai bine“.
Ştii să apreciezi luxul stării de bine şi înainte de a te simţi rău? “Era atât de uşurată, atât de uşurată că nu se simţea rău în acel moment. Vroia să ştie dacă era ceva mai bun decât sentimentul că te simţi bine. Pur şi simplu că te simţi bine.”
Cum îţi poate schimba viaţa o decizie nesemnificativă de moment? “Harrison se gândea acum că universuri întregi se construiau din astfel de decizii de moment. Dacă ar fi vorbit în ziua aceea cu Nora, ea ar fi devenit prietena lui şi nu a lui Stephen. Astfel nu ar fi avut loc nici scena de la căsuţă […] Harrison ştia că şansele nu puteau fi oferite a doua oară. Deciziile de moment nu puteau fi retrăite“.
Ce gândeşte majoritatea? “În seara aceasta cineva o va întreba de ce nu s-a căsătorit, de ce nu şi-a dorit copii. Altcineva va presupune, dar nu va spune, că e lesbiană. Era normal să te gândeşti la asta. Nu s-a căsătorit niciodată. Nu are niciun iubit cunoscut.“
Ştii că părerea ta este şi adevărată? “Dacă Harrison ştia câte ceva despre viaţa privată în general, era că oricine priveşte din afară nu poate cunoaşte niciodată adevărul“.
Care e definiţia căsniciei? “O căsnicie de douăzeci şi doi de ani e o poveste lungă, spuse Nora. E un continuum de momente dramatice, cu perioade de plictiseală îngrozitoare. Momente de speranţă dincolo de limite. Momente de resemnare. Nu poţi povesti o căsnicie. Nu există nicio formă narativă care să o poată descrie. Nici chiar un jurnal zilnic nu ţi-ar putea spune ce vrei să afli. Cine şi când a crezut ce. Cine ce vise a avut. În cel mai rău caz, o căsnicie este formată din două poveşti care se intersectează, iar din astea două, nu o vom şti niciodată pe cealaltă.”
“cine te-ai gândit că vei fi când aveai şaptisprezece ani? Cine ţi-ai imaginat că vei fi douăzeci şi şapte de ani mai târziu?”
Cât de aproape am fost să… sau să nu… “Lucrurile care nu ni se întâmplă şi despre care nu vom şti niciodată că nu ni s-au întâmplat. Poveştile inexistente. Minutul în care te întorci să-ţi iei servieta şi datorită căruia nu ajungi la timp la locul unde un tractor zdrobeşte o altă maşină şi nu pe a ta.”
De ce ne prefacem? “De ce ne prefacem cu toţii? Am petrecut fiecare minut al acestei întâlniri ascunzând lucrurile care ne sunt cele mai dragi. Cândva am fost prieteni foarte buni. Acum suntem nişte străini unii pentru alţii. Nu mă aştept să-mi spuneţi secretele voastre şi nici nu vreau asta. dar am trăit senzaţia de dualitate toată viaţa şi acum o detectez imediat.”
Oare adevărul ne eliberează sau ne încarcă mai tare? ” Se gândea că era o idioţenie părerea conform căreia confesiunea te eliberează de sentimentul de vinovăţie. Cât de uşor era să gândeşti astfel, cât de amăgitoare era această iluzie. Acum ştia că o astfel de confesiune dădea şi mai multă greutate evenimentului.”
Tu alegi ce e mai bine pentru cine? “Faptul că pleca ar putea fi o decizie greşită. Greşită dintr-o groază de motive corecte”.
Aceasta postare a fost scrisă în cadrul campaniei vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial All.
Îmi doresc să vă fi dat de gândit şi, bineînţeles, să vă fi deschis pofta de comentat (nu uitaţi, comentariile înseamnă minute preţioase de ajutor).
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
[…] a zburat timpul de la campania trecută şi până acum. Acum un an Mă ofeream vALLuntar să citesc prima carte din campanie. Am ales bine, carte a fost pe sufletul meu şi am încercat […]
[…] foarte tentată să umplu recenzia de citate ca la cealaltă carte însă cred că de data asta rezist, aş dezvălui prea multe iar voi trebuie să citiţi această […]
In primul rand, vreau sa iti multumesc pentru ca ai dat comentariu la recenzia mea:D. Am ramas placut surprinsa si nu am cuvinte sa iti multumesc indeajuns.
In al doilea rand, imi place mult recenzia ta si felul cum ai structurat-o, mai ales acele intrebari cu raspunsuri din carte. Geniala ideea:D.
Intotdeauna mi-am pus si eu intrebarea cum ar fi sa stiu cu exactitate cand mor. Am avut cateva decese in familie si pot spune ca nu e placut:(…
De aceea stiu ca de multe ori oamenii tind sa se inchida in ei, sa se gandeasca doar la acel moment in care vor pleca din lumea noastra, in loc sa petreaca fiecare clipa pe care o au fericiti ca in acel moment respir alaturi de cei dragi. Nu pot sa ii condamn totusi… este greu sa gandesti pozitiv, cand stii ca securea este deasupra capului tau…
Oricum, imi place mult ideea cartii. Cred ca e un fel de filozofie asupra vietii, cum ca fiecare are secretele lui si poti sta alaturi de o persoana o viata intreaga, fara sa il cunosti cu adevarat.
Iti multumim pentru recomandarea acesti carti. Este cu adevarat minunata.
Multumesc si eu Alexya ca mi-ai vizitat blogul. Am intrat si eu pe al tau si imi place sa descopar carti si recenzii scrise cu drag si foarte documentate. Felicitari.
Ce poveste frumoasă! Ah, dacă mai citesc multe recenzii, cred că îmi mai fac o bibliotecă!
[…] recenzii interesante mai gasiti si la: Liliana, Arashi, Simona, Mihaela, MayaMaria, Ioana, Diana, Bianca. Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like […]
Am numele asta de familie doar de 2 ani de cand m-am casatorit, nu-mi dau seama unde sa ma fi vazut, mie numele tau nu-mi suna cunoscut.
Foarte frumos prezentata cartea, inca una de adaugat pe lista 😀 Cred ca o sa ajung sa vreau sa citesc toate cartile de la All 😀
Mie mi-ar placea sa stiu cand mor, fie ca e peste 5 sau peste 40 de ani, gandesti altfel lucrurile si prioritatile se schimba. N-as mai investi intr-o casa daca as muri in 5 ani de zile, in schimb nu mi-as mai lasa zile de concediu neluate si as vizita luata lumea si as testa cat mai multe lucruri. Mi-as face o lista cu cartile pe care vreau neaparat sa le citesc si categoric m-as stresa mai putin cu slujba. Daca as mai trai inca o viata as avea timp sa fac aceleasi lucruri, dar mai lent, cu mai multe pauze de relaxare si pierduti.
Nu sunt de acord cu definitia casatoriei, de pinde de tine cum iti faci viata, casatoria, relatiile si prieteniile. E adevarat nu am ajuns la cei 26 de ani de casatorie, dar sunt intr-o relatie de 16 ani si categori nu definesc asa relatia noastra. Inca mai astept cu sufletul la gura sa se intoarca acasa si ma distreaza cand cauta un obiect pe care il are in mana sau arunca cu sosete in pisoi si le lasa acolo sa le stranga altcineva. Sunt convinsa ca si eu am defectele mele, cine sunt eu sa judec? Insa iubesc toate aceste chitibusuri care il fac al meu, pentru ca eu sunt singura care i le stiu. Ok, poate si maica-sa 🙂
La fel cum nu cred ca poti iubi pe cineva de care iti e sila sau mila. Poate sa iti fie drag sau sa te simti mai bun ca-l ajuti dar nu poate fi iubire. Iubirea inseamna fascinatie, curiozitate, relaxare, necesitate.
Uf, scuze ca m-am intins ca un cearsaf, dar mi-a placut recenzia ta 🙂
te distreaza cand lasa sosetele acolo sa le stranga altcineva?? brrr…
Mihaela, asta e unul dintre lucrurile despre care vorbeai la “Love Wedding Marriage”. citez: “cred că în 30 de ani te poate frustra la maxim un lucru atât de mic repetat de atâtea ori”.
inca o data: brrr… mai ales daca sosetele au fost purtate toata ziua.
Pai un lucru mic care te deranjeaza si e repetat de atatea ori, nu orice lucru mic. Nu pe oricine deranjeaza sosetele asa cum nu pe oricine deranjeaza faptul ca nu se pune hartie la toaleta (apropo de film).
sosetele murdare lasate prin casa ca sa le adune altii intra la categoria lucrurilor mici care streseaza. plus, mi se pare nesimtire si lipsa de respect fata de cel care trebuie sa stranga.
eu zic ca si copiii pot sa-si duca singuri sosetele in cosul cu rufe.
normal ca sunt subiectiva, vorbesc din punctul meu de vedere.
cu hartia igienica e simplu: pui mai multe role in zona.:)
Pe mine nu ma deranjeaza pentru ca nu exista aceasta problema cu lasatul sosetelor murdare prin casa. Poate daca ar fi m-ar deranja, nu stiu. Vroiam doar sa spun ca alte persoane nu pun asa mare pret pe chestia asta.
nici eu nu ma lovesc de ea, dar numai ideea in sine mi se pare oribila.
iar daca mi s-ar intampla, sa fii sigura ca nu as aduna sosetele partenerului!
iubire, iubire, dar pan-aici!:))
oricum eu le pun la spalat, cum ziceam daca ti-e scarba de partener nu are cum sa fie iubire. Daca nu mi-e de ale mele, nu mi-e nici de ale lui.
Cunosc povestea cu rola de hartie, o patesc regulat si ma simt ca un disc stricat repetand povestea, DAR l-am invatat sa inchida tubul de pasta de dinti! Cu restul mai am de lucru :)))))) Nu vad insa de ce ar trebui sa ma enervez, fiecare dintre noi avem defectele noastre si ca sa putem trai impreuna trebuie sa ni le acceptam. Daca nu poti trece e clar ca nu va merge relatia.
aha, vezi? iubire, iubire, dar “inchide tubul de pasta de dinti, iubitule!”. [eu nici nu am auzit de asta cu tubul pana acum, sincera sa fiu]
ideea este ca intr-o relatie trebuie sa existe si respect, pe langa iubire. poate ca barbatii sunt intr-adevar niste copii mari. totusi, partenerele nu-s mame(le lor).
mai tine si de educatie. stiu barbati care au invatat sa-si spele singuri lenjeria [si sosetele] din adolescenta, ceea ce nu mi se pare deloc o idee rea.
Desi deviem cu totul de la subiectul postarii…. acum exista masina de spalat, fiecare dintre noi (fie sotul fie sotia, cine se nimereste disponibil sa faca asta) pune rufe la spalat atunci cand se umple cosul. Nu mai sta nimeni sa frece la mana cu sapun de casa 😀
hahaha eram sigura ca asta o sa-mi raspunzi!!
dar tot nu ma razgandesc in legatura cu sosetele, nu, nu!
Multumesc, Kadia. Eu iti urez sa te stresezi mai putin cu slujba indiferent daca stii sau nu cand vei muri, chiar nu merita sa iti manance sanatatea (eu vorbesc…. care ma stresez din orice :D) Si iti mai urez si la 26 de ani de relatie sa simti la fel pentru sotul tau 🙂
E greu sa nu fii stresat in slujba mea, pe asta se bazeaza tot sistemul, dar sper ca la un moment dat sa imi gasesc o slujba mult mai stabila si la fel de plina de satisfactii 🙂
Am impresia ca te cunosc de undeva si nu reusesc sa-mi dau seama, numele dar mai ales poza ta imi este foarte cunoscuta. E clar ca nu din facultate 🙂
Bun, bun, bun de tot! E o carte complexa, si ai reusit sa infatisezi foarte bine caleidoscopul din ea!
Multumesc, Liliana!
Mihaela,
ma bucur ca prin intermediul campaniei vALLuntar am reintrat pe blogul tau. Scrii foarte bine si fara indoiala ca, urmare a recomandarii tale, voi fi printre urmatorii cititori ai romanului Nunta in decembrie. Succes in tot ceea ce faci!
Interesante semne de întrebare ridicate pe aici. Cred că va trebui să rumeg și să revin cu răspunsuri mai pe larg. Eventual o leapșă marca vALLuntar 😀
Te astept cu drag sa comentam impreuna. Suna tare bine o leapsa marca vALLuntar.
suna interesant ce ai povestit aici. ciudat cate implicatii poate avea strangerea la un loc a unui grup care nu s-a mai vazut demult. am trecut-o pe lista, multumesc!
Chiar m-am intrebat de multe ori in timp ce citeam cartea cum ar fi sa-mi intalnesc toti colegii dupa multi ani si cu ce ochi i-as privi si cate lucruri as afla despre ei.
frumos post:) eu personal nici n-auzisem de acesta autoare/carte . inca o data, ajung la concluzia ca mai am atatea de invatat, citit, descoperit!
Nici eu nu auzisem de autoare insa acum ca mi-a placut stilul mi-am comandat inca o carte scris de ea (Marturia) sa vedem daca imi place pe aproape sau la fel de mult. Multumesc mult pentru comentariu. Minut cu minut se face ziua de voluntariat.
asa-i:) as fi participat si eu dar n-am un an de blog:(( cine stie, poate voi mai avea ocazia…..
Si eu m-am oprit putin la aceasta carte atunci cand am ales una de la ei, mi-a placut coperta dar restul nu m-a atras atat de tare. 🙂
Din ce povestesti tu pare foarte potrivita pentru un scenariu de film cu atatea drame la fiecare personaj – poate chiar un serial ar merge. Multe din ideile pe care le-ai subliniat si tu sunt chiar teme frecvente in filme si probabil ca asta face din carte una usor de citit.
Nu am intentionat sa fiu Gica-contra cu acest comentariu dar cred ca asa mi-a iesit. Mai bine sa-ti raspund la intrebari. 🙂
1. Nu stiu cum ar fi sa stiu ca as muri…sunt inclinata spre negativism desi incerc mereu sa ma corectez asa ca probabil as face o criza initiala de plans si apoi m-as obisnui cu ideea…asta-i norocul nostru cred, ca ne obisnuim pana la urma chiar si cu cele mai rele lucruri.
2. Da…se poate sa simti repulsie catre oricine. Dragostea nu il ridica pe vreun piedestal pe cel iubit decat pentru o foarte scurta perioada. Si pana la urma, de-abea cand coboara de acolo si il iubesti in ciuda micilor neplaceri conjugale, de-abea atunci poti spune ca-i the real thing. 🙂
3. Da, sunt pro pasiune transcedentala si contra mariaj plicticos! 😛
4. Nu prea stiu la ce ma pricep cel mai bine si asta ma cam roade.Sper sa aflu candva.
5. Nu cred ca e posibil sa apreciezi binele daca nu ai cunoscut raul.
6. Conform unor teorii ale unor fizicieni mai rasariti ca noi, nici o decizie nu-i nesemnificativa. Tind sa fiu de acord.
7. Ce gandeste majoritatea…I couldn’t care less. Important e ce gandesc cei dragi mie. 🙂
8.Sunt de acord cu Harisson…nu poti stii niciodata ce-i in casa altuia sau in sufletul omului.
9.Pentru mine casnicia este doar un contract social. Daca ma intrebi de relatii…asta-i o cu totul alta mancare de peste. 🙂
Gata…ca celelate sunt oarecum incluse in raspunsurile de mai sus. E greu de dat un raspuns simplu la punctele subliniate de tine. Fiecare este o discutie ampla de sine statoare si s-ar putea umple pagini intregi cu argumente si contrargumente.
In orice caz, oricat de usurica mi s-a parut mie cartea la prima vedere, ceea ce e important este ca a starnit astfel de discutii. Si pana la urma, asta-i unul dintre scopurile cele mai importante ale unei lecturi.
Nu am simtit comentariul tau ca fiind Gica-contra sub nicio forma. Chiar m-am gandit ce bine i-ar sta cartii ca film sau chiar serial (mai ales cat de pasionata sunt eu de seriale). Ar fi mult mai usor de urmarit prin imagini si personaje bine conturate. Eu sunt fana cartilor care par usurele dar starnesc discutii cu greutate. Iti multumesc mult pentru comentariu si faptul ca ai raspuns la intrebari!
Definitia casniciei ma pune pe ganduri … chiar asa o fi?
Nu, nu e asa. Aia e definitia data de o doamna al carei sot o insela la greu (cu ea in casa) si se purta urat cu ea si era si mai in varsta decat ea cu vreo 30 de ani. Deci NU e asta casnicia.
Foarte frumoasa recenzia.. si interesante intrebarile..:D!! Mi-a facut placere sa citesc:)
rux
(proaspat valluntara:D)
Draga Rux iti multumesc! Si te astept si pe tine sa raspunzi la intrebari 😀
1. Cum ar fi să ştii când vei muri?
prefer sa ma ma gandesc la nemurire:)
2.E posibil sa simti repulsie fata de un om pe care il iubesti?
poate nu neaparat de om, ci de o anumita atiune, atitudine.. cred ca e posibil (totul e posibil)
3. De ce casatoria este unica solutie pentru un final fericit?
poate pentru un inceput fericit…. inceputul unei noi etape. este ca o oficiere a unei legaturi, pana la urma.:)
4.Tu stii la ce te pricepi cel mai bine?
redescopar 🙂
5. Stii sa apreciezi luxul starii de bine si inainte de a te simti rau?
oh.. DA!!:D
6. Cum iti poate schimba viata o decizie nesemnificativa de moment?
deobicei afli mult mai tarziu, sau niciodata.
7. Ce gandeste majoritatea?
gandeste?
8. Stii ca parerea ta este si adevarata?
eu asa zic.
9. Care este definitia casniciei?
sper sa aflu candva ce este casnicia… cred ca fiecare o “simte/defineste” altfel
10. cine te-ai gandit ca vei fi cand aveai 17 ani?
eu, bineinteles:D
11. Cat de aproape ai fost sa…?
foarte… din fericire nu indeajuns:D
12. Oare adevarul elibereaza sau incarca si mai tare?
uneori incarca, alteori elibereaza.
13. Tu alegi ce e mai bine pentru cine?
pentru toti.
Am raspuns si eu:)
Multumesc mult de tot. Si totusi, cum faci ce e mai bine pentru toti? Care e secretul?
Cred eu.. ca secretul este sa incerci atunci cand iei o hotarare sa fii constient de felul in care ii va afecta si pe cei din jurul tau. Vei fi mult mai fericit si linistit atunci cand ceea ce faci tu nu face rau celor din jur, dimpotriva.
Mi-a facut placere sa completez:)
De multe ori eu cand iau o hotarare sunt prea constienta de felul in care ii va afecta pe cei din jur si uit sa ma mai gandesc si la mine. Asta cam trebuie schimbat la mine 🙂 Multumesc mult c-ai completat!
O carte “spumoasa” din descrierea ta, cu siguranta trebuie sa o citesc, citate bine alese. Felicitari si spor in continuare:)
Multumesc mult, Nicoleta!
Chiar pare interesanta si ataaaat de complexa. Am fost si eu acceptata in aceasta campanie si nu mai era pe stoc cartea de o alesesem initial, sper sa imi placa si cea pe care o astept cu nerabdare acum :X
Iar acum in legatura cu citatele:
1. Cum ar fi să ştii când vei muri?
Pff… pe de o parte vorbeste jumatatea mea control-freak si crede ca i-ar placea sa cunoasca astfel de detalii, ca poate ar profita mai mult de tot ceea ce i se ofera, dar de data asta cealalta jumatate e cu siguranta mai puternica. N-as putea trai stiind cand voi muri. Am o chestie… nu ma pot bucura pe deplin de nimic daca exista chiar si un nesemnificativ gand ca nu e bine ce fac, ca fac rau cuiva, ca nu simt ce fac, ca se va termina curand sau de-astea. Urasc chestia asta la mine 😦
2.E posibil sa simti repulsie fata de un om pe care il iubesti?
In mod cert… NU. Atunci cand intervin ganduri cum ca respectivul nu e destul de bun, ca are un fir de par in plus sau ca nu iti poate oferi ceea ce iti doresti, e inceputul sfarsitului.
3. De ce casatoria este unica solutie pentru un final fericit?
Din cauza societatii probabil. Nu stiu, cred ca ma depaseste subiectul, am 20 de ani si nu ma vad maritata decat din exces de iubire si pentru a purta o superba rochie alba si a face poze frumoase. Sunt o superficiala, stiu. Ma deprima cand vad cate cupluri se casatoresc doar de dragul de a o face. As fi atat de nefericita sa fiu nevoita sa ma marit fara sa simt ca mi-as da si viata pentru cel cu care urmeaza sa fac acest pas…
4.Tu stii la ce te pricepi cel mai bine?
Nu. Dar imi place sa cred ca m-as putea pricepe la toate :))
5. Stii sa apreciezi luxul starii de bine si inainte de a te simti rau?
Neah… ziceam mai sus ca nu-s in stare aproape niciodata sa apreciez si sa traiesc clipa.
6. Cum iti poate schimba viata o decizie nesemnificativa de moment?
Tind sa cred ca tot ce inseamna decizie implica pe undeva “semnificativ”…
7. Ce gandeste majoritatea?
I don’t fucking care 😀
8. Stii ca parerea ta este si adevarata?
MEREU :))
9. Care este definitia casniciei?
Cine mai stie…?!
10. cine te-ai gandit ca vei fi cand aveai 17 ani?
Exact cine sunt acum. Nu a trecut asa mult timp de atunci si de-aia :)) Nu te gandi ca ai dat peste Nostradamus :p
11. Cat de aproape ai fost sa…?
Din fericire, inca n-am fost… Sper sa nu imi schimb curand raspunsul.
12. Oare adevarul elibereaza sau incarca si mai tare?
Pe mine ma elibereaza… cand e vorba de mine ma refer. Cand stiu ceva despre altii si acel ceva le-ar putea face rau, poate ca e mai bine sa taci. I’m working on it.
13. Tu alegi ce e mai bine pentru cine?
Mi se reproseaza des ca-s o egoista, deci aleg ce e mai bine pentru mine. Cica. Eu nu cred asta insa.
Frumos post 🙂
Multumesc mult, Irina. Sunt foarte incantata cand primesc comentarii dar cand primesc comentarii direct pe citate sunt si mai incantata! Sunt curioasa ce carte ai ales 😀
Mmmmm, suna bine:) o trecem pe lista:):D
Multumesc pentru recenzie. M-a convins sa pun cartea pe lista mea.
Monica, Andreea si lista mea se tot mareste pe zi ce trece 🙂
1.cum ar fi sa stii cand vei muri?
n-as vrea sa stiu cand mor.
prima reactie? sa fac repede cat mai multe din toate cele la care am visat toata viata. dezavantajul? timpul care mi-a mai ramas s-ar scurge uimitor de rapid si as avea senzatia ca ultima zi a venit mult mai devreme decat stiam eu.
cealalta varianta ar fi sa nu fac nimic. timpul s-ar dilata la maxim, ce bine! hmm… dar ma plictisesc de moarte.
cum spuneam, nu vreau sa stiu cand mor. am scris ceva referitor la subiect aici.
2.e posibil sa simti repulsie fata de un om pe care il iubesti?
e foarte posibil. repulsia incepe cand se termina atractia. adica dupa vreun an de zile asa… poate si mai repede.
dar cum iubirea iarta totul… 😀 [hai sa-ti dezvalui un secret: repulsia si iubirea nu prea sunt compatibile, dar ramane intre noi, sa nu mai spui la nimeni. oamenii stau impreuna si din obisnuinta sau comoditate, nu numai pentru ca se iubesc.]
3.de ce casatoria este unica solutie pentru un final fericit?
pentru ca cea care a inventat casatoria [adica biserica] are o putere uriasa asupra oamenilor si le baga in cap [cu multa usurinta] idei in care acestia vor crede pana la moarte.
unica solutie pentru un final fericit este sa-ti gasesti jumatatea. cum insa jumatatea este ocupata, te casatoresti cu cine ti-a iesit si tie in cale. in lipsa de altceva.
4.tu stii la ce te pricepi cel mai bine?
da!:D
5.stii sa apreciezi luxul starii de bine si inainte de a te simti rau?
da! de aceea, la primul semn ca [este posibil sa] ma imbolnavesc, iau masuri! trebuie sa am grija de mine. mereu.:)
6.cum iti poate schimba viata o decizie nesemnificativa de moment?
NU EXISTA DECIZII NESEMNIFICATIVE!! doar ignoranti care cred ca totul e intamplator. NU E! viata e o suma de drumuri. la fiecare raspantie, cu fiecare alegere, harta [vietii noastre] se schimba. de aceea e bine ca deciziile sa se ia cu cap! exceptie fac situatiile in care alegem cu inima.:) dar pentru alea suntem scuzati.:P
7.ce gandeste majoritatea?
cui ii pasa??:)))
8.stii ca parerea ta este si adevarata?
da. am intotdeauna dreptate. chiar si cand nu am.:D
9.care este definitia casniciei?
plictiseala in 2. intrerupta din cand in cand de orgasme.
10.cine te-ai gandit ca vei fi cand aveai 17 ani?
luckyrock.:D 😀 😀
11.cat de aproape ai fost sa…?
foarte aproape. de aceea mi-am si schimbat total viata in scurt timp.
12.de ce ne prefacem?
nu ma prefac niciodata, vreau ca ceilalti sa ma placa ori sa ma urasca pentru ceea ce [eu] sunt, nu pentru ceea ce [eu] pretind ca [eu] sunt.
12.oare adevarul elibereaza sau incarca si mai tare?
anumite adevaruri trebuie sa le stiu numai eu. pe celelalte le spun, fara sa tin cont daca il fac pe celalalt sa sufere. in general consider ca lumea trebuie sa stie adevarul.
13.tu alegi ce e mai bine pentru cine?
alegerile mele sunt legate de mine. chiar si cand las impresia ca aleg ca sa-ti fie tie bine. instinctul meu de conservare este puternic dezvoltat.
*****
cred ca le-am bifat pe toate.:)
daca am sarit vreuna, sa ma anunti.
*****
bravo pentru articol!
*****
ramai datoare!:D
1. Ar fi ingrozitor sa stiu cand o sa mor.
2. Nu, nu cred ca poti simti repulsie fata de un om iubit. Cred ca daca atractia se termina dupa vreun an atunci e cazul sa cauti alt partener.
3. Casatoria este un inceput fericit daca cel cu care te casatoresti este si jumatatea ta.
4. Eu nu cred ca ma pricep cel mai bine la nimic.
5. Dupa ce am experimentat stari mari de rau, orice perioada de bine este considerata un mega privilegiu.
6. Deciziile pare nesemnificative dar produc schimbari majore in existenta noastra si a celorlalti.
7. Mie-mi pasa uneori.
8. Nu stiu daca ce cred e adevarat dar mi-ar placea sa stiu.
9. O fericire impartita in doi.
10. Nu-mi aduc aminte.
11. Am fost foarte aproape sa nu… Nici nu vreau sa ma gandesc ca “this life was so close to never happen”
12. Sta in natura omului sa se mai prefaca uneori chiar si fara voia lui, nu e neaparat un lucru rau.
12. Depinde de context. Sunt momente cand adevarul nu ajuta la nimic.
13. Aleg asa cum cred eu ca sa-mi fie si mie si altora dragi mie bine.
***
Pare c-ai acoperit tot.
***
Multumesc mult!
****
O sa ma revansez 😀
De Anita Shreve am citit “Marturia” si mi-a placut foarte mult, chiar vreau sa mai incerc ceva de ea, deci recenzia ta vine la fix 🙂 Multumesc
Cred ca e a patra sau a cincea carte pe care o pun pe lista de cand cu campania celor de la ALL : ))
Si eu vreau sa mai citesc tot ce a mai aparut de ea, imi place mult stilul.
Felicitari celor de la ALL pentru frumoasa initiativa si tie pentru implicare! 🙂
De-abia astept sa citesc cartea 🙂
Alta carte care mi se pare minunata, mai ales citatele alese. Frumoasa prezentarea !
Fragmentul meu preferat e cel cu definitia casniciei, mi se pare atat de edificator, de trist. Si stau sa ma intreb in ce moment a devenit casnicia suma unor linii paralele care se intersecteaza din cand in cand. Sau poate a fost asa mereu. Sau poate asa devine in timp… Sper ca nu! Sa-mi dai si mie cartea, te rog, m-ai facut curioasa!
Felicitari, Mihaela!
Citatele m-au cucerit și o să pun și eu cartea asta pe lista ”de citit”. Cred că pe ăsta l-am recitit de câteva ori, e ceva la care mulți ar trebui să medităm, cred: ”Medită cum ar putea să treacă ani de zile până să descoperi ce vrei să faci cu adevărat, lucrul la care te pricep cel mai bine“. Eu îi ”invidiez” în sensul bun (dacă se poate spune că există un sens bun) pe cei care își descoperă pasiunea și drumul în viață devreme 🙂
P.S. Bine te-am găsit 😀
Da, cred ca exista si un sens bun al cuvantului a invidia (poate chiar sinonim cu admira). Bine ai venit, te mai astept la mine pe blog!
Daaaa, mi-a placut mult citatul acela cu cat e de bine sa te simti bine! Macar asta e avantajul nostru, invatam sa apreciem acele momente in care te simti bine pur si simplu.
Stiam eu ca partea aia o sa te captiveze 😀
Super, mi-a placut foarte tare abordarea ta. Chiar e o carte de pus pe lista de “to read soon”.:)
Ma bucur tare ca te pot ajuta sa mai strangi inca 3 minute pentru vALLuntariat.
Multumesc mult de tot, Alina. Am citit ca te tenteaza si pe tine campania. Pe cand citim o recenzie pe blogul tau?
scuze de intarzierea in a-ti raspunde:) eu eram in asteptarea coletului cu carticica, asa ca incepusem sa ma familiarizez cu cine despre ce a mai scris. astazi vine si recenzia mea:D am citit cartea pe nerasuflate:)
Foarte faina! Desi la cat avem parte de finaluri triste in viata reala, parca macar in carti as vrea sa ma amagesc cu ideea ca se poate si altfel.
Se poate si in viata altfel, trebuie sa avem rabdare, incredere si deschidere. Stiu ca suna a replica de carte proasta de self help insa de multe ori un final trist permite unui inceput fericit sa poata incepe 🙂
Felicitari! Suna foarte interesant carte. Cate carti! Si o singura viata! 🙂
Cartea suna super. Si eu o trec pe lista :P. Felicitari pentru recenzie :D!!!
Stiti ce-mi mai place tare la campania asta? (in afara de descoperitul si cititul cartilor bune, al minutelor de voluntariat) Faptul ca descopar bloguri care imi plac si de care poate n-as fi avut ocazia sa dau la cat e internetul asta de mare 🙂 Va multumesc!
foarte frumos scrisa cronica, felicitari! imi plac si citatele. cu siguranta te indeamna sa o citesti…
felicitari pentru alegerea cartii. mie mi-a scapat din vedere cand imi alegeam urmatoarele lecturi. tocmai am vazut filmul One Day si imi puneam cam aceleasi intrebari..mai ales prima cu momentul mortii…nu cred ca as suporta sa stiu..nu stiu daca as avea curajul sa indeplinesc un bucket list sau pur si simplu as pica intr-o stare de nebunie totala…oh..nu vreau sa ma duc la culcare cu ganduri dinastea:)))
Felicitari pentru implicare in campanie! Pare o carte interesata si o voi trece pe lista mea de “to read”.