În seara asta mi-am parcat şi eu grijile şi bucurile în Garajul Europa Fm alături de Trupa Taxi. Vorba vine mi-am parcat, pentru că era aşa de aglomerat că nu aveai unde să arunci un ac, unde să mai încapă şi ditamai grijile şi bucuriile mele. Garajul este mic şi nu e conceput pentru atâtea persoane câte au fost în seara asta. Pentru că e foarte cald şi tavanul foarte jos, nu v-aş recomanda să mergeţi dacă suferiţi de claustrofobie.

Eu m-am bucurat vreo oră şi ceva doar să ascult (nu vedeai în faţă nici dacă erai înalt până la tavan) însă apoi s-a eliberat şi la bis-uri am stat în faţă. Noroc că au cântat atunci două dintre melodiile mele favorite: Dragostea ca o pereche de pantofi şi Tăcerea din ochi (pe cea din urmă mi-aş dori să o promoveze mai mult, este incredibil de frumoasă). Am auzit prima oară melodia Eu nu sunt ipohondru (parcă aşa se numea)  şi mi s-a părut foarte tare, ba chiar m-am regăsit în unele versuri, mi-ar plăcea s-o pot asculta ori de câte ori am senzaţia că mai am câte o durere (care, cine ştie, ar putea fi de la o boală foarte gravă).

În afară de faptul că sunt foarte talentaţi, băieţii (şi fata ) de la Taxi sunt extrem de prietenoşi şi răbdători cu fanii lucru care mă face să-i admir şi mai mult. Oamenii de toate vârstele îi iubesc. Era acolo şi un bebeluş de câteva luni (cred totuşi că el a fost un fan forţat, nu ştiu dacă a dorit el să-i bubuie muzica în capul lui de bebeluş), plus copii de toate felurile, adolescenţi, tineri, persoane mai în vârstă.

Le urez pe această cale La mulţi ani cu ocazia celor treisprezece pe care i-au împlinit anul acesta şi îi felicit pentru ceea ce sunt: mai întâi oameni şi apoi artişti.