Skip to content

Am citit. Doar că … n-am citit

August 2, 2012

Nu m-a atras deloc titlul la această carte şi nici măcar descrierea nu m-a convins. Însă Laura mi-a spus că ea crede că e genul de carte care mi-ar plăcea aşa că am fost mai deschisă şi m-am apucat de citit. Şi a avut dreptate. Am fost captivată de subiect şi am citit cu plăcere fiecare rând. Ba chiar aş putea spune că mi s-a părut cam scurtă, mi-aş fi dorit ca autorul să dezvolte mai mult unele subiecte, putea să mai lungească puţin povestea principală. Am simţit că s-a terminat cam brusc, nu mi-ar fi plăcut neapărat alt final ci doar mai multă naraţiune înainte să se ajungă la el. Recomand totuşi cu drag această carte. Vă veţi bucura de ea cu siguranţă.

Mi-a rămas în minte pasajul de mai jos. Aşa o fi oare?

Nu există sfat mai înţelept decât ceea ce-ţi dictează inima să faci. Când urmezi instrucţiunile pătimaşe ale inimii tale, când urmezi nu calea uşoară, nici pe cea egoistă, ci calea aceea despre care ai ştiut de la bun început că e cea corectă, atunci nu poţi face decât alegerea cea dreaptă pe lume.

Am văzut că au apărut titluri noi pe Strada Ficţiunii, e cazul cred să mai fac o comadă. Însă momentan mă cam chinui cu Adam şi Evelyn (nu m-a prins, dar îi mai dau încă cincizeci de pagini) şi, când o să fiu într-o stare mai bună, o să mă încumet să mă apuc de Fiul (pare foarte tristă şi în momentul asta nu am energia necesară pentru o carte tristă).

În ultima perioadă (ultimii ani aş putea spune) nu prea m-am mai aşezat comod aşa într-un colţ ore întregi cu o carte în mână. Am citit mai mult pe apucate la metrou sau seara la culcare (puţine pagini că mi se închideau repede ochii). Mi s-a făcut dor să închid televizorul şi laptopul şi să ţin telefonul departe (şi acolo pot intra pe net să mai “verific” ceva inutil) şi să citesc o carte care să mă captiveze. Doar că nu mă pot concentra, nu mă pot desprinde de gândurile, grijile, îngrijorările, planurile, listele, dezamăgirile zilnice. Uneori stau cu cartea în mână, dau pagina şi îmi dau seama că am citit dar n-am citit. Adică n-am surprins decât ideea de bază, mi-au scăpat toate detaliile care fac frumuseţea lecturii. Nu e ca şi cum citim cărţi ca să reţinem ideea de bază. Le citim pentru plăcerea de a citi şi a descoperi poveşti şi oameni şi descrieri şi vorbe de duh. Şi-n tot timpul acesta în care am citit dar n-am citit, în capul meu au dat buzna o grămadă de griji. Acum aş avea nevoie de o recomandare de carte foarte, foarte bună care să mă readucă pe calea cea bună a lecturii.

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. Samira permalink
    August 3, 2012 2:09 am

    Astazi , m-am gandit la multe referitor la calea ratiuni si calea inimi.
    Ce iti spune inima ca e bine si frica de parerea celorlati , presiunea sociala si calea mai usoara , un fel de ii multumesti pe toti ca sa te lase in pace dar nu te multumesti pe tine.
    Citatul tau mi-a prins bine:))

    • August 4, 2012 7:19 pm

      De foarte multe ori am multumit pe ceilalti ca sa nu se supere/ca sa ma lase in pace si m-am lasat pe mine la urma. Mi s-a parut mai comod sa renunt la ce vreau eu decat sa aud apoi tot felul de vorbe. Tin prea tare la liniste, pace si armonie 🙂 Nu stiu insa cat o sa rezist in felul asta…

      • Samira permalink
        August 4, 2012 9:45 pm

        Exact asa sunt si eu , plec capul si ma las purtata de val , doar pentru ca nu am curajul sa infrunt pe ceilati si sa le spun ca e viata mea !
        Cateodata eu iau asta ca pe o lipsa de curaj din partea mea , dar cum zciceai si tu cateodata chiar nu am chef de tot felul de vorbe.

  2. August 2, 2012 6:47 pm

    Si eu am uneori momente in care nu gasesc o carte pe placul meu..de aceea am tot timpul incepute cam 3-4…si nu tin neaparat sa termin o carte daca chiar nu/mi place pentru ca nu am tot timpul din lume si trebuie alese lecturile. Iti recomand cateva titluri dar sunt tot asa cu subiecte destul de serioase si povesti triste…dar sunt foarte bune: Bastarda Istanbulului-Elif Shafak, Sa tai in piatra vie-Abraham Verghese, Hotul de carti-Markus Zusak, Cabalistul din Praga, Britannia Road 22…oricum banuiesc ca de la ALL le cam cunosti:) Daca vrei ceva mai funny si usor de citit, am un concurs pe blog pentru “Ma sinucid alta data”…si ma opresc deocamdata ca m/am lungit mult cu comentariul:))

    • August 3, 2012 6:14 am

      Nici eu nu citesc pana la capat carti care nu ma atrag. De asta ii mai dau cartii Adam si Evelyn doar 50 de pagini si apoi abandonez daca tot nu intru in atmosfera. Britannia Road 22 am citit si mi-a placut FOARTE mult. Am vazut concursul de la tine de pe blog insa prefer sa nu (mai) particip la concursuri pentru carti. Motivul este unul foarte simplu: tin minte cand eram studenta nu imi permiteam deloc sa imi cumpar carti si mi-as fi dorit sa existe astfel de concursuri in online (nici nu prea exista online-ul pe atunci). Insa acum cand pot sa imi cumpar carti, imi imaginez ca las sa participe si sa castige pe “studentii” care nu si le permit. Nu stiu daca e logic ce zic insa e de bine 🙂

      Are sora mea Hotul de carti si demult tot zic ca o iau de la ea. Uite un moment foarte bun 🙂

Trackbacks

  1. 24/7 « Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: