Skip to content

Cele două Alina (Nedelea)

December 15, 2012

Am citit autobiografia Alinei Nedelea (Soseaua Căţelu 42) din două motive: curiozitate (citisem descrierea de pe coperă şi părea interesantă) şi pasiune pentru cărţi scrise de români, despre experienţe trăite mai ales în România. La început nu m-a încântat foarte tare limbajul colocvial folosit, nu din pudoare, nici vorbă de aşa ceva, ci pentru că sunt obişnuită să rostesc anumite cuvinte dar nu să le citesc sau să le scriu. Pe parcurs însă m-a prins firul acţiunii şi cartea a căpătat prioritate printre celelalte patru pe care le mai am începute. 

Nu am fost convinsă că voi ajunge la întâlnirea cu autoarea pentru că nu aveam aşa mult timp la dispoziţie, nici locaţia nu era foarte aproape ca să pot ajunge uşor de la serviciu şi altele. Am făcut totuşi un efort să merg tot din curiozitatea de a le vedea live pe cele două Alina (autoarea şi eroina cărţii). Dacă veţi citi cartea veţi vedea că acest capitol – Cele două Alina, capitolul preferat al Alinei – se referă la o prietenie, nu e nicidecum o dedublare a personalităţii personajului. 

Pentru că la fiecare pagină pe care o citeam mai rosteam în gând câte un “nu-i adevărat; hai, mă laşi, cum să fi trăit ea toate astea; ei nu mai spune; serios”, mi-am dorit să o întreb, dacă tot a afirma că să fii sincer înseamnă să fii liber şi că libertatea oricum te costă, cât din carte e ficţiune şi cât e realitate. Mi-a răspuns că totul este real însă că are marele talent de a mai exagera pe ici pe colo. Şi că în carte este doar partea frumoasă a lucrurilor. Cu asta m-a blocat 😀 Dacă în carte e partea frumoasă, nu vreau să ştiu ce-a putut să mai trăiască/păţească pe lângă. 

Trebuie să recunosc faptul că nu mi-a plăcut că etajul de la Starbucks nu fusese rezervat pentru eveniment şi era un zgomot de fundal deranjant de la ceilalţi clienţi din cafenea. E drept că eu am întârziat şi am stat destul de în spate însă cred că şi în faţă dacă stăteai era greu să faci abstracţie de muzica şi vorbăria din încăpere. Deşi combinaţia de cărţi cu cafea este printre favoritele mele, mi s-ar părea mai nimerit dacă sesiunile de întâlniri cu autorii s-ar ţine într-un colţ ferit dintr-o librărie mare (cum am fost o data la Cărtureşti, spre exemplu).

Dar să revin la Alina. Deşi româncă sadea, Alina are un accent de român care munceşte în Italia de mulţi ani iar influenţa limbii italiene se vede şi în exprimarea ei, lucru pe care nu-l regăsesc în exprimarea din carte. Şi dacă tot am menţionat mai sus de sinceritate, Alina crede că în România nu e nimeni niciodată sincer până la capăt. Dacă aşa o fi, n-am de unde să ştiu, ea vorbeşte prin prima vieţii şi a oamenilor pe care i-a avut în jur. La întrebarea pe care n-am reuşit să i-o adresez şi anume “cum faci să treci peste atâtea necazuri” Alina mi-a răspuns undeva în discurs prin “dacă vrei să supravieţuieşti, supravieţuieşti”. 

Întrebată dacă ar şterge ceva din trecutul ei, Alina n-a răspuns cu clasicul “nimic, trecutul m-a făcut ceea ce sunt astăzi” ci a spus hotărât că “tot”, ar şterge toate greşelile făcute din care n-a învăţat nimic, doar a plătit scump pentru ele. 

De ce şi-a scris Alina autobiografia? Ca să găsească un soi de pace. Doar că n-a funcţionat, în loc să găsească răspunsuri a găsit şi mai multe întrebări. Pentru ea scrierea cărţii şi implicit a poveştii vieţii ei n-a funcţionat ca o formă de terapie sau exorcizare. A fost chiar mai rău după aceea. 

Alina ne-a mai spus că parcursul ei în viaţă nu este nicidecum un exemplu iar singura persoană căreia i-ar admite să o judece ar fi fiica ei. Şi dacă tot am ajuns la partea de copii, Alina a spus că nu şi-a dorit copii. Doar că anticoncepţionalele mai dau şi greş (rar însă dau) şi, aşa cum nici pe ea nu şi-ar dorit-o mama ei şi cum nici bunica ei nu şi-a dorit-o pe mama ei, nici ea nu şi-a dorit-o pe fiica ei. Şi că nu-i adevărat că e ceva natural să-ţi iubeşti copilul din prima. Uneori începi să-l iubeşti pe parcurs, probabil că în momentul în care, după ceva timp, faci pace cu faptul că ai devenit mamă. Iar mai în glumă mai în serios, Alina consideră că dădaca este o mare descoperire pe lumea asta. Mi s-a părut foarte drăguţ când a spus că fetiţa ei de patru ani iubeşte România şi tot ce e legat de România şi doar aşa, prin ochii fiicei ei, reuşeşte şi ea s-o iubească. 

Ce spune prietena Alinei despre Alina? Că este o fiinţă armonioasă, nu ai cum s-o loveşti, e pregătită mereu. Faptul că e aşa vulnerabilă pe toate părţile face din ea o fiinţă invulnerabilă. 

Cartea a fost o lectură plăcută, sper să mai scrie sau să se mai scrie în România cărţi mai uşoare. Văd că există o tendinţă a autorilor români de scrie texte profunde. Eu zic că un chick lit n-a omorât pe nimeni ba chiar a mai relaxat pe câte unii. Deci la cât mai multe cărţi româneşti (de consum, dacă vreţi să le zicem aşa). Că doar n-o fi consumul un lucru rău acum. 

Şi acum, nu putea să lipsească şi un autograf de la colecţie, nu?Image

 

Advertisements
15 Comments leave one →
  1. December 25, 2012 1:17 pm

    CRACIUN FERICIT alaturi de cei dragi si un AN NOU plin de bucurii, sanatate si vise implinite! La Multi ani!

  2. December 17, 2012 12:04 pm

    M-ati facut super curioasa. Am si eu cartea dar nu am timp de ea minim pana joi. Poate o “trec in fata” pe lista si ma apuc de ea dupa ce termin cea de acum.

    • December 17, 2012 7:29 pm

      Eu o aveam in coada listei de lecturi insa dupa primele pagini am simtit nevoia sa “o trec in fata”.

      • December 22, 2012 11:20 pm

        Am citit-o :). E simpatica autobiografia si se vede ca nu e scrisa de cineva care vrea sa rastoarne lumea literaturii.

        • December 30, 2012 9:51 am

          Da, eu nici nu tin neaparat sa citesc carti ale cuiva care vrea sa rastoarne lumea literaturii pentru ca le citesc pentru entertainment in general 😀

  3. Laura Frunza permalink
    December 16, 2012 7:57 am

    Ce frumos ti-a scris la autograf, imi place ca a dat autografe personalizate si imi place si ce a scris pe cartea mea pe care am devorat-o fara sa respir ieri pe tren. O sa incerc sa si scriu o postare despre ea.

  4. December 16, 2012 6:41 am

    Si eu am citit cartea saptamana trecuta si mi-a placut tare mult desi initial am crezut ca nu o sa fie mare lucru de capul ei. Intradevar, nu-s convinsa ca tot ce a scris ea acolo dar personajul Alinei mi se pare extraordinar.

    • December 16, 2012 8:02 am

      * ca tot ce a scris e adevarat
      mancasem niste cuvinte, scuze 🙂

    • December 16, 2012 6:50 pm

      Si Alina a zic ca a mai exagerat insa in cea mai mare parte e adevarat. A comentat la Laura pe blog o fosta colega de-a Alinei care confirma ca, din pacate,tot ce-a trait eroina Alina, a trait si omul Alina.

      • corina permalink
        December 18, 2012 3:57 pm

        eu am scris si la laura. eu n-am apucat sa citesc cartea inca, dar sper de sarbatori acum sa reusesc. si sint f curioasa daca cele citeva povesti absolut terifiante pe care eu le stiu din biografia ei pe vremea cind eram studente, apar in carte. daca nu apar, atunci nu cred ca ceva mai teribil sa i se fi putut intimpla. asa ca, sint sigura ca nu a mintit cu nimic in carte.

        • December 18, 2012 4:02 pm

          Buna, Corina. Da, ai dreptate, evit sa dau accept pe facebook daca nu cunosc persoana respectiva din nicio sursa 😀 Iti voi scrie pe mail. Sunt tare curioasa ce parere vei avea dupa ce citesti cartea mai ales ca o cunosti pe Alina :). O sa sterg partea din mesaj cu adresa ta de mail sa nu ramana detalii private.

Trackbacks

  1. Sărbători fericite! – Cris Mary
  2. Soseaua Catelu 42 – Alina Nedelea | Cartile din viata mea
  3. Şoseaua Căţelu 42 « Idei pentru mamici si copii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: