Chiar dacă la Bookfest îmi erau pe deplin satisfăcute setea de cunoaștere și foamea de lectură, m-a lovit și pe mine, ca pe orice om, foamea aceea adevărată. Moment în care am luat o pauză de la plimbat ca să mănânc și eu ceva la una dintre terasele din zonă.

În cele 30 de minute petrecute acolo, am avut ocazia să asist la o scenă absolut jenantă care mi-a demonstrat că nu toți oamenii care citesc sunt și culți și nu toți oamenii implicați în evenimente culturale au și elemente de bază de bună creștere.

Se făcea că intrase o doamnă (vorba vine doamnă) foarte grăbită vorbind la telefon. Doamna, să continuăm să o numim așa pănă să-i observăm comportamentul, îi spune chelnerului ceva ce n-am auzit exact, probabil comanda. Apoi s-a așezat la o masă și în nici mai mult nici mai puțin de 30 de secunde începe să urle la personal că ea a comandat două cafele și o apă plată și ce tot se plimbă ăia pe acolo și nu-i aduc. Ea are lansare de carte!!!! Și se grăbește. Și ce-i așa de greu să-i aducă. A încercat să îi explice în zadar patronul terasei că mai sunt și alți clienți care așteaptă și că oricum comanda ei este în curs de procesare. Însă ea a continuat să țipe până când s-a ridicat de la masă și a plecat. La cât de agitată era, i-aș fi recomandat mai degrabă un ceai de tei în locul cafelei.

Scena de mai sus s-a petrecut în decurs de cam un minut – două. Probabil dacă ar fi tăcut din gură, ar fi fost și servită în restul de minut pe care și l-a petrecut în reproșuri. Oare ce carte lansa? Lecții de proastă creștere sau ghidul nesimțitului? Eram și eu client în acel moment al terasei și pot să spun că mi-a fost adusă comanda mai repede decât aș fi putut să sper, servirea era ireproșabilă iar chelnerii foarte amabili.

Asta în caz că ne mai întrebam din cine se naște perpetuarea proastei creșteri…