Şi trec zilele una câte una de parcă ar trece toate deodată şi-mi dau seama că n-am mai scris un gând aici de la ziua ţării. Şi tare mi-aş dori să pot scrie în fiecare zi dar parcă nici eu n-am rabdare cu mine să-mi dau un răgaz să-mi adun ideile şi să le aştern pe hârtie. Şi azi am o listă lungă de “to do-uri” iar scrisul nu prea se strecoară printre ele (deocamdată, recuperez în zilele libere de sărbători). Aşa că vă spun scurt că, în timp ce nu scriu, fac multe lucruri care-mi plac şi în care mă regăsesc ca om, cunosc oameni noi şi buni, învăţ de la ei şi învăţ de la mine şi despre mine. Şi, cu timpul, în timp ce prind aşa drag de toţi oamenii ăştia, parcă încep să prind un pic şi drag de mine. Cu timpul…