Zilele astea îi povesteam Laurei despre principiile simple pe care le-am reținut și aplicat de la Jessie, glucosegoddess cum o veți găsi pe Instagram, a cărei carte a fost tradusă și la noi de curând, la editura Publica, sub denumirea de Revoluția glucozei. Laura mi-a zis să dau copy paste la mesaj și să-l public și pe blog și am zis că e o idee bună dar apoi mi-am pierdut curajul, pentru că nu mă simt în stare să explic îndeajuns de bine cât să trimit așa, în universul nesfârșit al internetului, niște informații pe care abia încep să le pricep și eu.

Ce pot însă să fac este să povestesc ce schimbări am început să fac în viața mea astfel încât să fiu aliniată cu intenția mea de anul ăsta și din anii ce vor veni, aceea de a fi și a mă simți sănătoasă (cine a avut tot felul de simptome ciudate cu analizele în limitele normale, știe că uneori a fi sănătos conform limitelor medicinei actuale nu este același lucru cu a te simți sănătos). Cred că dacă reușesc să fac alegerile și să iau deciziile în acord cu această intenție, restul lucrurilor pe care mi le doresc legate de profesie, familie, prieteni, călătorii și așa mai departe, vor fi mult mai ușor de planificat și de împlinit. Apropo de intenții, vă las aici și articolul/newsletterul care m-a ajutat să-mi clarific diferența dintre intenții și obiective.

Deși alegerile pe care le face cineva pentru sine sunt niște alegeri foarte personale (din sfera de alimentație, mișcare, relaxare, sănătate emoțională și mintală), ce ai tu nevoie poate că mie nu-mi folosește și invers, există câteva care pot folosi mai multor persoane, lucruri la care poate nu ne-am gândit sau despre care am aflat foarte de curând sau pe care nu le-am explorat prea tare că m-am gândit că n-au cum să aibă un asemenea impact.

Nu am citit încă Revoluția glucozei dar am ascultat câteva interviuri cu Jessie și mi-am putut clarifica principiile pe care mă străduiesc să nu le mai încalc (prea des) astfel încât să nu-mi supun corpul la creșteri bruște de glicemie (care apoi îmi aduceau oboseală, pofte de dulciuri și alte patiserii sărate și un haos în alimentație în zilele în care mergeam pe panta asta) dar nici să mă constrâng astfel încât să renunț imediat. Aflasem de Jessie de la una dintre colegele mele care începuse deja să aplice și mi-a fost mai ușor să le înțeleg după ce deja îmi fuseseră povestite. Deși nu e mare filozofie ce ai de făcut, mai mult durează să înțelegi de ce faci asta (știința din spate).

În tot acest timp, am ajuns și la partea despre nutriție din cartea lui Peter Attia, Outlive, care a fost tradusă și la noi de curând: Outlive. Știința și arta longevității publicată de Editura Lifestyle Publishing, parte a Grupului Editorial Trei. Mi s-au sedimentat și de acolo câteva lucruri. Deși cartea lui Peter mi-a adus altceva mai valoros despre care vă povestesc mai jos (când vorbesc despre sănătate emoțională).

Nutriție: Care sunt principiile pe care le aplic și pe care le-am învățat la Jessie? (ați putea spune, nu știai asta deja? Pe unele da, pe altele nu, oricum nu suficient cât să le și aplic):

1. Iau un mic dejun savory cum îl numește ea (sărat nu dulce), bogat în proteină și legume și/sau grăsimi de tipul avocado. Mănânc ouă de multe ori cu legume (broccoli, conopidă, ardei, roșii, morcovi etc). E ceva consistent care îmi va ține de foame multe ore. Dacă aș fi mâncat ceva care este responsabil de creșterile bruște de glicemie (dulce, pâine, ovăz etc) mi-ar fi fost foame mult mai rapid și tendința ar fi fost să consum tot ceva dulce sau un colț mare de pâine proaspătă.
2. Atunci când mănânc totuși alimente bogate în carbohidrați (cu mult amidon, explică aici mai bine Oana Cuzino), mănânc mai întâi legumele (nu mă înfig în prima bucată de pâine așa cum făceam de obicei), apoi carnea, apoi cartofii și pâinea, plus desertul. Atunci când vrei să-ți controlezi creșterile de glicemie, e important să mănânci desertul (fie că sunt fructe sau tort) imediat după masă și nu ca gustare (că apoi își face de cap).
3. Fac mișcare după masă, nu mă pun imediat în canapea sau pe scaun la laptop. (asta făceam deja cât de cât că spălam vasele, mai aranjam lucruri prin casă, dar nu o făceam neapărat conștient).
4. Beau un pahar cu apă cu o lingură de oțet înainte de o masă mai bogată (înainte îl beam după masă, aveam această tehnică încă de dinainte să citesc orice legat de nutriție, era ceva ce funcționa pentru corpul meu atunci când mâncam slănină cu usturoi la 12 noaptea cu muultă pâine).

Efectele sunt aproape imediate: mă simt mai energică pe tot parcursul zilei (nu mai am fluctuații cum aveam înainte), nu mai poftesc așa des la covrigi (slăbiciunea mea) și la dulciuri, per total mă simt mai bine în corpul meu. Îmi este destul de ușor în majoritatea cazurilor să aplic aceste principii simple, mai am zile în care cedez (ieri am gustat niște sărățele pe care abia le scosesem din cuptor, înainte de masă) dar e importat ce fac cel mai des nu ce fac o dată. Consecvența este cheia. La fel și cu alcoolul, beau extrem de rar și atunci foarte puțin (gin tonic în general și câte un cocktail la o petrecere sau ieșire, încerc să evit vinul iar de bere nu m-am mai atins de ani de zile, este prea nocivă pentru gustul meu). Specialiștii spun că nicio cantitate de alcool nu e bună pentru organism, chiar dacă un organism sănătos poate să tolereze bine o cantitate moderată de alcool băută într-un context social (nu exclusiv pentru gustul de alcool și efectele lui (dezastruoase pe termen lung) ci pentru plăcerea de a bea un pahar de vin cu prietenii sau familia, de exemplu).

Vitamine – un alt lucru la care am început să fiu atentă (după o răceală care m-a ținut o lună, cu dureri de gât preponderent) a fost să-mi cresc imunitatea și să iau consecvent cantități potrivite de Vitamina D, Vitamina C, Magneziu, Zinc. Simt că magneziul pe care-l iau are un impact foarte mare în starea mea de bine per total (mai ales la nivel psihic). Nu știu dacă e la fel la toată lumea, plus că în funcție de ce afecțiuni și tratamente are fiecare, s-ar putea să nu fie în siguranță să ia vitamine fără să consulte un medic și să facă analize înainte. Eu vorbesc exclusiv despre ce am ales eu pentru corpul meu dar nu recomand nimănui să urmeze aceeași rețetă.

Mișcare – aici îmi este cel mai greu. Asta și pentru că m-am simțit răcită atâta timp, mă doare puțin un genunchi, sunt tot felul de mici lucruri care mă dau înapoi atunci când mă apuc. Deocamdată fac lucruri foarte simple (m-am forțat cu ceva acum 2 săptămâni și, pentru un minut de exerciții am suferit o săptămână cu o durere musculară într-o zonă în care, combinat cu tusea, era o minune): plimbare afară, mers alert în casă (și câteva alte exerciții, e plin youtube-ul de exemple), Yoga.

Hidratare – nu excelez nici la acest capitol dar, de când am avut probleme cu gâtul, m-am obișnuit să am mai mereu lângă mine când lucrez câte un ceai cald și apă la temperatura camerei. Am renunțat la a doua cafea și am înlocuit-o cu un ceai. (asta ca să-mi țin sub control și creșterile bruște de puls, mai ales dacă eram stresată cu ceva, cafeaua – care îmi place foarte foarte mult – îmi potența simptomele fizice cauzate de ce mă stresa pe mine la momentul respectiv și astfel ieșea un haos în corpul meu).

Sănătate emoțională și mentală: merg la terapie și, deși a fost perioadă de concedii și nu am mai putut face, efectele celor trei luni pe care le-am făcut din septembrie până în decembrie încă se simt. Plus că am lucrat mult cu mine în perioada asta în care terapeutul a fost în concediu. Capitolul din cartea lui Peter, Outlive, legat de sănătate emoțională mi-a adus o perspectivă și un tip de terapie despre care nu auzisem, astfel încât am continuat să ascult materiale despre asta (inclusiv un interviu de două ore și jumătate pe care l-a avut un un terapeut specializat). Terapia dialectic comportamentală (care poate fi considerată o ramură a terapiei cognitiv comportamentală despre care probabil ați auzit mai des) folosește strategii și exerciții care ajută în reglarea emoțională și creșterea rezistenței la durere/stres/factori cu un potențial de suferință mare. Sunt fascinată deja de acest tip de terapie și, dincolo de ce am ascultat în interviu, mi-am cumpărat un manual de exerciții pe care-l citesc deja (deocamdată mă familiarizez cu conceptele și abilitățile, apoi îl reiau să și fac exercițiile de acolo). Am cumpărat manualul electronic pentru Kindle, de pe Amazon și a fost mult mult mai ieftin decât este el de cumpărat fizic de pe site-urile care comercializează și carte în limbă străină. Ca o paranteză, am deja de 3 ani Kindle-ul și în continuare sunt recunoscătoare că pot să am în câteva secunde cărți pentru care altfel ar trebui să aștept foarte mult timp și să și plătesc mai mult. (cu toate astea, cumpăr cumpătat, nu fac excese).

Ce mai fac pentru starea de bine: vorbesc și mă întâlnesc cu familia și prietenii, planific vacanțe, sunt mai atentă la cumpărăturile pe care le fac (să economisesc bani), muncesc (da, îmi place tare munca mea și mă străduiesc să rezolv și mai repede și mai inteligent din lucrurile care mă țin într-o stare de tensiune), am început procedurile de epilare definitivă cu laser, m-am programat la o sesiune de masaj (în sfârșit, că de luni de zile zic), am de gând să mai cumpăr câte o sesiune la spa (aștept reducerile de Ziua Îndrăgostiților și de mărțișor), îmi planific din timp ziua de naștere (anul trecut am serbat-o atât de frumos încât am prins gustul și anul acesta să am experiențe frumoase cu cei din jur, mai ales că este un prag important pentru mine, mai ales în acest an), citesc (îmi echilibrez mai bine lecturile între cele de beletristică și cele din care învăț punctual ceva), îmi organizez și obiectivele de creștere profesională, mă joc și am grijă de animăluțe (căței, pisici fie că sunt specific în gospodăria proprie fie de afară), mă plimb, mai merg la câte un spectacol (deocamdată am fost doar la unul de standup la invitația unor prieteni dar am de gând să îmi fac un obicei, sper să găsesc și un concert fain la care să ne luăm bilete din timp), stau la soare atunci când e soare afară, nu mai e chiar o tortură să gătesc și am început să mai fac din felurile pe care le făceam cu ani în urmă, scriu gânduri într-un caiet și, chiar dacă o dată la 3 luni, scriu aici pe blog, stau mai puțin pe social media și mult mai cu intenție (să trimit un reel haios cuiva drag sau să consult rețete și informații aliniate cu intenția mea). Lista poate să continue, ori nu-mi aduc aminte de ele ori încă n-am început să le fac.

Cu toate aceste schimbări/ajustări, mici sau mari, am ajuns să-mi îmbunătățesc considerabil (nu știu să măsor în procente dar dă pe plus) starea de bine și mă simt aliniată cu intenția pe care mi-am setat-o la începutul anului (mai clar, că în realitate am formulat-o mai mult sau mai puțin așa atunci când am început sesiunile de terapie, în luna septembrie a anului trecut). Dacă văd că există interes, vă mai povestesc pe parcurs dacă mai scot/adaug ceva și cum mă simt în proces.

Să avem ani buni de-acum încolo, din ce în ce mai buni!