Fiţi fără grijă, nu sunt pe punctul de a face vreo mărturisire picantă şi nici nu mă consider brusc o cititoare de profesie încât să am aşa fragmente interesante din viaţa mea de relatat. Vă povestesc în schimb despre o carte pe care tocmai am terminat-o şi care m-a fascinat încă de la momentul în care am văzut recomandarea pe Facebook. Cartea reuşise să facă pe cineva (drag mie) să bea seara o cafea încât să poată sta trează să o citească. Era clar că trebuia s-o am aşa că mi-am comandat-o a doua zi de pe site-ul editurii.
Cartea este scrisă în stil autobiografic însă pe măsură ce s-au întors paginile, mi-a fost tot mai greu să cred că autoarea a trăit pe bune tot ce-a povestit. Plecând de la ascensiunile rapide în carieră şi terminând cu poveştile de iubire care mai de care mai zbuciumate din viaţa ei, totul pare inventat şi exagerat, spre deliciul cititorului pasionat de picanterii (da, da, eu sunt unul dintre ei).
Autoarea Jodie Rhodes (de fapt personajul Jodie) pare că trăieşte într-un an cât trăiesc alţii în şapte (zeci de) ani. E uimitor câte experienţe poate să aibă până la vârsta de douăzeci şi trei de ani, câte joburi, câţi şefi şi câţi bărbaţi în aşternut (da, şi eu le-am pierdut numărul până la final). Lucru care nu-i neapărat rău. Doar că viaţa ei, privită din afară, se vede cam vraişte şi, când eram pe finalul cărţii, tot nu înţelegeam cum anume avea să o pună în ordine. Doar că fiind autobiografie şi nu pură ficţiune, e foarte probabil să nu apuce să şi-o pună în ordine şi să fie ceva de genul cu “va urma” sau “imaginaţi-vă voi restul”. Asta aflaţi voi când citiţi cartea, nu vreau să dau chiar tot “din casă”.
Cartea face parte din categoria cărţilor “foarte bune pentru mine” iar recenzia a fost scrisă în cadrul ediţiei cu numărul doi al campaniei vALLuntar. Fiecare 15 comentarii la această postare aduce un copac nou sub soare cu ajutorul Grupului Editorial ALL în parteneriat cu Romsilva. Ce-ar fi mai frumos decât să creştem prima oară pe bucăţica noastră de teren, copaci sădiţi din cărţi şi din cuvinte?
Şi acum, pornind de la subiectul cărţii, vă întreb şi eu pe voi, mai e în zilele noastre scandalos ca o femeie să schimbe bărbaţii ma des decât periuţa de dinţi? Dar joburile? O punem la zid pe Jodie că se încurcă mai mult cu bărbaţi însuraţi sau îi punem pe ei la zid că au relaţii extra conjugale? Sau mai bine nimeni nu e pus la zid, şi zicem că viaţa poate fi de multe ori un “scandal” minunat 🙂
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
[…] un ochi şi peste primele mele două recenzii din campanie: Confesiuni şi Omul […]
Eu parcă i-aş blama pe bărbaţi pentru relaţiile extraconjugale. Cartea sună foarte, foarte bine. Sper că şi stilul în care a fost scrisă să fie unul ok pentru că este destul de important şi acest aspect. Felicitări pentru recenzie!
totul depinde de perspectiva si de cat de mult de impacata e femeia, de fapt cat de impacat e fiecare om cu el insusi. eu personal sunt de parere ca e mai bine sa gresim cat suntem tineri si sa tragem concluziile pentru a creste mai intelepti. ce spune lumea nu e treaba noastra ci doar a lor.
p.s.: te astept si pe la mn cu o parere.
spor la plantat
Ma tenteaza sa ma apuc sa imi scriu bibliografia:)). Nu, nu are nimic in comun cu cea pe care ai citit-o… chiar nimic. Dar de scris imi place sa scriu, de povestit as gasi ce povesti…. Ok, ar semana mai degraba a carte pentru copii:)).
Pana atunci sa plantam copaci mai bine!
Cand o scrii sa imi lasi un comment sa o cumpar si eu 😉
Trebuie să recunosc că nu mă interesează cine cum îşi petrece viaţa şi ce alegeri face în materie de job-uri sau bărbaţi. Poate că m-ar interesa ce anume îi determină pe oameni să aibă o viaţa de genul ăsta. Oricum pe principiul – nu fă rău – câtă vreme nu e nimeni rănit, nu contează. Dar eu cred că “rănita” este tocmai protagonista poveştii 🙂 Sper să se adune cât mai mulţi pomişori prin această campanie. Eu cred că până acum am comentat de măcar 2 🙂 Asta, dacă tot nu particip citind, măcar să comentez la alţii.
Multumesc pentru comentarii. Poate la anul participi si tu, nu?
[…] cadrul campaniei vALLuntar 2 am mai scris şi aici. Şi Laura Frunză recenzează şi plantează deci treceţi şi pe la […]
[…] Multe dintre fetele care imi impartasesc entuziasmul pentru aceasta campanie au publicat si ele deja recenzii asa ca va invit sa le treceti si lor pragul: Kadia, Oana, Simsim, Piticii Voinici, Mihaela. […]
chick lit sau nu, daca te destinde e bine. si hai sa plantam copaci !
True 🙂 Hai sa plantam! Multumesc, JJ!
pare o biografie “chick lit”…nu stiu daca o sa ajung sa-i numar barbatii..dar am dat de curiozitate un search pe google sa vad cum arata celebra Jodie:)
O putem incadra si la “chick lit”. Nu e neaparat un lucru rau asta 😀
Bravo Mihaela…inainte la multe postari si la copacei! zi frumoasa!
Multumesc, Raluca. Te mai astept pe blogul meu! O duminica superba sa ai!
Nu m-au tentat până acum autobiografiile, dar parcă le-aș da o șansă cu cartea asta! 🙂
Da-i o sansa tocmai pentru ca nu pare deloc autobiografie, pare mai degraba fictiune pura. Dar cum sa nu spunem ca autoarea minte :)))
Bună Miha, pun şi eu o mică crenguta la copacul celor de la All şi cum sunt un fun cărţi mă voi bucură şi de recomandare. Pupici. Mada
Bine ai venit pe blogul meu, Mădă şi mulţumesc mult pentru “crenguţă”. Te pup.
Sa-mi dai si mie cartea cand termin cu ale mele, da? De fapt stiu ca ai deja o lista de asteptare pentru ea si intre timp poate termin si eu ce am pe lista de citit. Ai googalit ceva despre carte sa vezi cat e fictiune si cat realitate?
Din ce-am citit pare sa se sustina in continuare ca e autobiografie si nu fictiune. Ti-o dau cum sa nu. O citim intai local si apoi o trimitem la cine s-a mai “abonat” 🙂
gata, m-ai facut curioasa, o pun in lista de cumparaturi de martisor :). iar initiativa cu copaceii e laudabila! bravo Mihaela, bravo All, bravo Romsilva si la cat mai multe initiative de genul asta!
Multumim, Cristina, ai “plantat” si tu o ramurica prin comentariul tau. Sunt mare fan al initiativelor Editurii All si al tuturor celor care incurajeaza lectura.
Vin acum daca e soare si primavara :).
Mda, deci te-ai uitat la meteo inainte sa lasi comentariul asta 😀
O vreau si eu pe Jodie (la carte ma refer, bineinteles :p). Ne intalnim la Starbucks?
Cand, unde, cum? Esti in Bucuresti acum? 😛
Nimic nu e condamnabil sub soare atat timp cat toate criteriile de evaluare sunt relative 🙂 Cu atat mai putin viata personala.
Si cum totul e relativ sub soare….mai ales in viata personala….
Eu cred ca nimeni nu trebuie “pus la zid”, indiferent ce ar face… nu prea-i treaba noastra cum isi traieste x viata. Si totusi…atunci cand problema te afecteaza direct, nu prea poti sa nu judeci. Eu am o colega care seamana cu personajul acesta si nu viata ei in sine ma deranjeaza ci faptul ca se plange mereu ca nu gaseste pe cineva potrivit + ca-mi povesteste detalii pe care eu chiar nu vreau sa le stiu.
Concluzia mea este…fa ce vrei cu viata ta…dar nu mi-o baga mie pe gat. 😀
Spor la comentarii! 🙂
Multumesc, Diana! Da, asa e, fiecare face ce vrea cu viata lui. Dar oare prietena ta stie ca tu nu vrei sa stii detaliile? 😀 Poate nu isi da seama.
Multumim pentru recenzie!
Eu iti multumesc pentru comentariu 🙂
si daca e scandalos, ce? daca cineva traieste cu grija “vai, ce-o sa zica lumea?!”, degeaba traieste.
in alta ordine de idei, ma intreb de ce Jodie a simtit nevoia sa-si impartaseasca viata oamenilor. o priveste doar pe ea cine intra in patul sau. ori in ce paturi se baga ea.
nu inteleg intrebarea “dar joburile?”. nu toata lumea are noroc sa-si gaseasca serviciul perfect din prima. sau vreodata. ha, asta e valabila si pentru partenerul de viata.:))
Oamenii sunt diferiti: unora le place sa pastreze pentru ei iar altora le place sa se povesteasca.
Cand am pus intrebarea “dar joburile” ma bazam pe povestea din carte in care tipa are cam tot atatea joburi intr-un an cati barbati :))) Dar da, sunt de acord ca trebuie sa cauti si una si alta pana ai ce e mai bun pentru tine si sa nu te multumesti cu ce gasesti.
Multisori :)…Cat timp e de comun acord, n-a facut niciun rau 🙂
Da, da, n-a violat pe nimeni :))))
Nu mi se pare scandalos atata timp cand ramane intre patru pereti si cearceafurile proprii. Ma refer, de fapt, la mai toate libertatile moderne, dar in special sexuale, poti face ce vrei atat timp cat n-o faci in vazul lumii, pentru ca daca ma obligi sa vad/aud/comentez atunci s-ar putea sa ma simt obligata sa iau masuri. Ca de exemplu sa-i livrez informatia sotiei, in caz ca o cunosc. Daca nu, s-ar putea s-o cunoasca altcineva. este uimitor de cat de interconectati sunt oamenii.
Mi-ai starnit curiozitatea, tocmai pentru ca n-ai dat prea multe amanunte.
Ma bucur ca am reusit sa starnesc curiozitatea. Era greu sa dau detalii fara sa nu povestesc toata cartea 🙂 De acord cu ce zici. Devine scandalos daca e in vazul lumii. Atata timp cat e privat…fiecare cu ale lui.
Ce bine că ţi-a plăcut, am emoţii ori de câte ori recomand cărţi.
Foarte urât din partea ta că ai pierdut şirul, acum trebuie să mai convingem pe cineva să o citească şi să numere bine bărbaţii aia. Am şi eu o curiozitate ;))
Ştiu, şi eu am emoţii când recomand cărţi mai ales că mi s-a întâmplat de multe ori să mă entuziasmez tare de o carte şi cineva să spună că n-a reuşit să treacă de primele pagini 🙂 Cu toate că o să convigem multă lume să o citească…uite ce fac eu pentru curiozitatea ta (şi a mea). Iau cartea la … numărat cu pixul în mână. Revin cu răspuns 😛
In ordinea numerelor de pe tricou: Bill, Chuck, Norman, Mark, Skip, Colin, Hugh, Joe, Tim, Lance si Byron. 11 in total. Parca nu mai par chiar asa multi dupa numaratoare:-D.
Clar m-ai facut curioasa 🙂
Sper sa plantezi copacelul! Iar eu sper sa gasesc cartea PDF, ca sa mai salvez o crenguta…
Feli, ia uite ce idee mi-a venit ca sa salvam si crenguta si energia…iti imprumut eu cartea 😀 Cum ti se pare?
interesanta carte;nu auzisem de ea, dar ma bucur sa o trec pe lista cartilor de citit 🙂
spor la adunat comentarii si la plantat copacei 😉
Nici eu nu o remarcam pe site daca nu mi-o recomanda cineva in mod special. Multumesc! Spor si tie!
multumesc 🙂
Comentăm, plantăm, …ok?
Si cine e fara de pacat sa arunce prima piatra, nu…?
Eu sper să nu arunce nimeni cu pietre :))). Tocmai pentru că nu cred că e cineva pe lumea asta fără de păcat, indiferent care-o fi păcatul fiecăruia.