Skip to content

Şoapta inimii – o lectură captivantă

March 22, 2013

Deşi mai sunt 25 de ore şi se încheie “votarea”, nu pot să nu scriu despre cartea asta. A fost prima mea alegere pentru campania vALLuntar însă pentru că nu ajunsese încă din tipar, a trebuit să aleg altceva. Am primit-o ulterior când a fost disponibilă şi m-am apucat la începutul săptămânii să o citesc în timpul meu liber de la metrou. Şi s-a dovedit atât de captivantă că am uitat cu brio să cobor unde trebuia încă de când am început-o.

Şoapta inimii este cartea pe care am simţit că trebuie să o citesc şi tot cartea pe care nu poţi s-o laşi din mână pentru că trebuie să afli cât mai repede ce s-a întâmplat şi cum de s-a întâmplat aşa. Nici nu pot să-mi imaginez ce e în sufletul oamenilor (în cazul de faţă al personajelor) cărora le dispare cineva drag şi nicio autoritate nu pare să poată să-i dea de capăt. Julia, eroina cărţii, nu reuşeşte să se împace cu dispariţia tatălui ei şi porneşte instinctiv în căutarea lui, mergând pe urmele trecutului lui de care nici măcar mama ei părea să nu aibă habar. Ajunge să cunoască oameni şi locuri şi poveşti pe care numai la faţa locului le-ar fi putut afla, începe să găsească răspunsurile la întrebările care au chinuit-o ani de-a rândul şi reuşeşte într-un final să facă pace nu atât cu întrebările cât cu ea însăşi.

Citiţi această carte. Pe mine m-a liniştit, m-a captivat, mi-a luat oboseala cu fiecare cuvânt şi fiecare poveste şi fiecare mister desluşit dar m-a şi lăsat pe mine însămi cu câteva întrebări la care sper să comentaţi şi voi: “Oare poate dragostea supravieţui unei despărţiri de cincizeci de ani?”, ” Este moartea doar o etapă a vieţii sau e sfârşitul ei?”. Cum comentaţi cele două citate:  “Nu există niciun lucru, bun sau rău, de care o persoană să nu fie capabilă” şi “Stai jos şi meditează, abia atunci timpul o să-şi piardă sensul“. Am mai spus că e minunată cartea asta? Da, cred că am mai spus.

Cartea face parte din categoria cărţilor “minunate pentru mine” iar recenzia a fost scrisă în cadrul ediţiei cu numărul doi al campaniei vALLuntar. Fiecare 15 comentarii la această postare aduce un copac nou sub soare cu ajutorul Grupului Editorial ALL în parteneriat cu Romsilva. Ce ziceţi? Sădim împreună un copac în douăzeci şi patru de ore până se închide “comentarea”?

Aruncaţi un ochi şi peste primele mele două recenzii din campanie: Confesiuni şi Omul Invizibil.

Advertisements
35 Comments leave one →
  1. March 23, 2013 9:28 pm

    mi-e dor sa citesc o astfel de carte!

  2. March 23, 2013 9:10 pm

    M-a atras cartea asta de când am văzut-o pe site 🙂 Nu am răspuns, nici măcar unul pentru mine, la întrebarea cu moartea ca etapă sau sfârşit; cred că dragostea adevărată (nu neapărat cea dintre o femeie şi un bărbat, ci orice fel de dragoste dintre două fiinţe) poate supravieţui unei despărţiri chiar mai mari de 50 de ani.

  3. March 23, 2013 2:28 pm

    Chiar nu de multe ori recomanzi cu atata convingere o carte, asa ca trebuie sa o incerc 🙂

  4. luckyrock permalink
    March 23, 2013 12:09 pm

    da, poate supravietui.

    este sfarsitul.

    mmm nu sunt sigura.
    as raspunde 60% adevarat si 40% fals.
    depinde.

    pentru a medita… trebuie timp.:))

    si am si o observatie de facut: abia astept sa se termine campania all, blogul tau e plin de comentarii inutile.

    • March 23, 2013 3:20 pm

      Da, asa e …. n-avem timp sa meditam ca sa uitam de timp :)))

      Hai ca esti amuzanta la partea cu comentariile inutile. Se termine in seara asta 😀

    • luckyrock permalink
      March 23, 2013 3:43 pm

      oh, ce bine!
      deja am alergie, daca mai primesc pe mail vreun comentariu cu “spor la copacei!”, cred ca ma duc sa smulg toti pomii din gradina.
      mi se pare incredibil ca atata lume “citita” scrie doar banalitati.

      • March 23, 2013 5:20 pm

        Nu se comenteaza doar cu banalitati doar ca problema sta in faptul ca nu e timp de dezvoltat discutii foarte extinse. Sunt multe comentarii bine scrise ale cititorilor care au avut ceva de spus dar care au avut si ceva timp la dispozitie sa le scrie 🙂

  5. March 23, 2013 11:21 am

    “Stai jos şi meditează, abia atunci timpul o să-şi piardă sensul“
    Este o experienta frumoasa, chiar daca in zilele astea sunt atatea lucruri care ne distrag atentia de la liniste si meditatie.

  6. March 23, 2013 9:57 am

    Pare interesanta… Eu am pus ochii pe ea inca de cand era la aparitii viitoare. 🙂

  7. March 23, 2013 8:48 am

    Frumoasa carte, o sa o caut. Uneori avem nevoie sa citim si ceva care sa ne linisteasca, sa ne bucure si sa ne incarcecu energie. Spor la plantat!

    • March 23, 2013 9:59 am

      Multumesc, Nicoleta. Da, avem nevoie de momente frumoase, de carti bune, muzica buna si de orice poate sa ne incarce cu energie pozitiva mai ales!

  8. March 23, 2013 7:44 am

    Ma bucur sa simt in recenzia ta bucuria pe care ti-a adus-o aceasta carte. Si multumim ca imparti aceasta bucurie cu noi.

    • March 23, 2013 9:58 am

      Multumesc, Andreea. A fost un sensiment foarte placut cand am vazut titlul acestei carti si am fost dezamagita ca nu era iesita din tipar. Apoi am cerut-o din nou dupa campania “carti pereche pentru suflete pereche” si ca sa vezi surpriza….era!

  9. mada permalink
    March 23, 2013 7:04 am

    o carte numai buna de vremea de afara:) s-a notat:) spor la copacei

    • March 23, 2013 9:57 am

      Daaa, cred ca merge citita cam in timpul la care ne-am uita la 3 filme…cam asa. Depinde de viteza fiecaruia si de cat savureaza fiecare paginile pana sa se intoarca.

  10. March 23, 2013 6:26 am

    pare interesanta mai ales pentru cei care au/au avut o relatie speciala cu parintii
    multumim pentru recenzie si spor la plantat copacei 😉

  11. March 22, 2013 11:13 pm

    Ah, cititul în tren, metrou, tramvai… unele cărţi sunt atât de minunate încât te fac să uiţi de tine, altele atât de proaste încât nu poţi să nu le uiţi pe banchetă.

    • March 23, 2013 9:56 am

      De acord, la mine unele sunt atat de proaste ca ma fac sa le inchid si sa scot castile sa ascult o muzica buna in loc 😀

  12. March 22, 2013 10:14 pm

    Si eu am terminat de citit cartea asta chiar ieri, și mi s-a parut absolut superba, de multa vreme nu am mai citit o cartea atat a de profunda și emotionanta.

  13. March 22, 2013 9:42 pm

    O prezinti din inima, sunt sigura ca este placuta!

  14. March 22, 2013 9:29 pm

    am vazut deja cartea prin librarii si e pe lista:) spor la copacei si timp din belsug pentru lecturi frumoase iti doresc:D

    • March 23, 2013 9:56 am

      Multumesc, multumesc. Desi in urmatoarea perioada o sa o las mai moale cu cititul (in afara de clasicul cititi in mijloacele de transport) pentru ca am o traducere care o sa imi ocupe o perioada de timp … liber.

  15. March 22, 2013 9:15 pm

    M-ai cucerit cu felul in care ai descris cartea, sigur este pe lista mea de must-read! Mult succes in continuare! 😀

  16. Ramona Alexis permalink
    March 22, 2013 9:05 pm

    Citatele m-au convins ca trebuie sa citesc cartea asta, fara drept de apel. 😀

  17. March 22, 2013 9:05 pm

    Vreau, vreau, vreau! Daca ai scris atat de frumos despre ea si ai fost atat de captivata, cu siguranta ma va incanta si pe mine. Chiar mi-as dori sa uit sa cobor din metrou citind. Cu atat mai mult cu cat eu nu ma lupt cu ore fixe.:)

    • March 22, 2013 9:10 pm

      Sunt convinsa ca nu te va dezamagi. E genul ala de carte despre care eu tot tind sa povestesc si sa o recomand la nesfarsit :))) Nu mi se intampla prea des.

Trackbacks

  1. Mai binele fiecăruia | Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: