Fiind într-un loc nou, ţară nouă , continent nou, fiecare stradă pe care mergeam era într-un fel sau altul atractivă pentru mine. Şi asta nu pentru că era America ci pentru că era ceva ce n-am mai văzut. Pot să mă duc şi într-un sat din România şi tot o să mi se pară ceva interesant de descoperit. Pentru că e nou şi pentru că nu l-am mai văzut altă dată. Dar să revenim la America. Pe lângă străzi, magazine, restaurante, am mers să şi vizităm câteva atracţii principale din fiecare zonă.

La vreo trei spre patru ore de mers cu maşina din Naples se află Orlando, un oraş pe care nu l-am vizitat propriu zis ci am petrecut două zile întregi la principala atracţie a oraşului şi anume SeaWorld.

Este un parc cu temă acvatică pe care l-am vizitat pe parcursul a două zile fiind foarte mare şi cu multe de văzut/făcut. Pasionaţii de senzaţii tari nu se vor plictisi cu siguranţă. Nu e cazul meu, eu nu m-am dat în nimic, nu mă tentează să-mi stea inima în loc în timp ce stau cu capul în jos la nu ştiu ce înălţimi şi nici vitezele nu sunt favoritele mele. Am înţeles că ar fi sănătos pentru inimă să o mai antrenezi din când în când însă nu vreau să risc. Aşa că eu m-am bucurat cel mai mult de: spectacolele cu balene ucigaşe, cele cu delfini, de hrănitul delfinilor (e incredibil să fii aşa de aproape de “Flipper” şi să-i dai să mănânce peşte cu mâna ta), de spectacolul cu delfini şi acrobaţi (impresionant) şi de plimbatul efectiv şi văzutul diferitelor specii de peşti, rechini, aligatori, balene, broaşte ţestoase. Mi-a mai plăcut şi călătoria 3D cu “elicopterul” (pun între ghilimele pentru că era doar senzaţia, nu eram efectiv într-un elicopter) printre gheţari şi urşi polari şi balene. La început m-am mai speriat de ea însă când am văzut un copil de vreo 3 ani într-unul dintre scaune m-am mai liniştit. Per ansmablu, deşi mi-a plăcut foarte mult la SeaWorld, cred că e o experienţă foarte tare în general pentru copii (în afară de partea cu senzaţiile tari deşi şi acolo erau destui curajoşi).

Tot în apropiere de Orlando se află şi Tampa unde am putut vizita Busch Gardens, unde mie personal mi-a plăcut mult mai mult decât la SeaWorld. Poate pentru că eu sunt mai impresionată de animalele de pământ decât de cele de apă. Momentele mele preferate din această mai mult decât o grădină zoologică au fost hrănitul elefanţilor (nu, nu le-am dat noi să mănânce, doar am privit de la nu foarte mare distanţă), drumul (mult prea scurt zic eu) cu o maşină de teren printre animale (ghidul/şoferul avea nişte glume foarte haioase şi poate de asta mi s-a părut şi cursa prea scurtă) şi plimbarea cu trenuleţul prin aproape toată grădina. Am stat atât de aproape de anumite animale că nici nu-mi vine să cred. Mi-a plăcut foarte tare faptul că grădina recreează într-un viaţa sălbatică a animalelor doar că punându-le la dispoziţie confortul hranei (pe care nu trebuie să şi-o procure singure) şi al locului sigur. Animalele par mai…fericite (deşi nu sunt foarte sigură că ele exprimă vreo emoţie) şi niciun spaţiu de acolo nu îţi dă senzaţia de închisoare strâmtă cum e grădina zoo de la noi. Şi aici puteai să te dai în diverse maşinării însă am sărit peste pasul cu adrenalina ca de obicei.

                           

După şase ore de mers cu avionul şi altă schimbare de fus orar, am aterizat şi în faimosul LAX, aeroportul din Los Angeles. S-a schimbat radical peisajul liniştit din Naples, primul lucru care m-a surprind fiind banda de unde ne-am luat bagajele care era aproape de ieşire, putea avea oricine acces la ea (mai era puţin şi ni le dădea direct pe trotuarul din faţa aeroportului). Deşi era zece seara, era mult trafic, multe maşini, aglomeraţie. Am reuşit totuşi să văd din maşină diferenţa dintre cele două zone. Los Angeles are clădiri imense şi e o forfotă teribilă chiar şi la ore din astea târzii.

Primul lucru pe care l-am vizitat a doua zi dimineaţă a fost sala de fitness unde lucrează prietenul nostru (nu, nu am făcut sport ci doar am … vizionat) şi o cafenea unde am luat micul dejun, am băut cafeaua şi am mâncat prăjituri făcute de Rumy (cea care a câştigat concursul Cupcakes War). Au fost cele mai bune brioşe şi macarons pe care le-am gustat vreodată (sau cel puţin aşa mi s-a părut).

                     

După ce am luat micul dejun şi ne-am plimbat puţin pe străzile din jur, am pornit spre mult discutatul Hollywood. Cred că m-a impresionat mai tare drumul până acolo (peisajele minunate din împrejurimile Los Angeles-ului – The Valley). La Hollywood este foarte aglomerat, sunt tot felul de personaje pe stradă pe care dacă vrei le poţi plăti să faci poze cu ele, magazine, tarabe cu suveniruri şi multe altele. Trotuarele sunt pavate cu stele, am văzut în sfârşit şi faimosul loc cu amprente şi Teatrul Dolby unde au loc Oscarurile. Prin magazine găseşti vrute şi nevrute în materie de suveniruri, cred că mi-aş fi petrecut jumate de zi numai pe acolo (şi preţurile erau pe măsură, evident).

                    

După Hollywood am fost să vizităm zona de case din Beverly Hills şi, în timp ce mă uitam la mega proprietăţile luxoase ale vedetelor/oamenilor bogaţi, stăteam şi mă gândeam de ce or avea oamenii ăia nevoie de aşa case, cât timp or petrece  în ele (bănuiesc că prea mult timp nu au) şi dacă sunt ei mai fericiţi cu podelele lor aurite. Probabil că nu sunt mai fericiţi dacă mulţi dintre ei sunt depresivi, alcoolici, drogaţi şi istoviţi de muncă şi de aviditate. Dar or fi printre ei şi bogaţi fericiţi, nu am de unde să ştiu, doar îmi dau cu presupusul.

                                         

A doua zi în California am fost în vizită la alţi prieteni, am mâncat portocale direct din copac şi apoi am pornit spre Santa Monica, o zonă superbă cu o plajă întinsă şi curată. Plimbarea pe chei a fost de vis. Nu m-a deranjat cu nimic aglomerarea de comercianţi şi m-am bucurat de vederea pictorilor care făceau suveniruri pe loc, a cântăreţilor care dădeau miniconcerte (demne de Vocea României) sau a dansatorilor care făceau mini spectacole. Priveliştea spre ocean…de nedescris în cuvinte.

                               

            

Mă întorc cu gândul spre Florida şi îmi amintesc de un restaurant deosebit pe care l-am vizitat în Sanibel Island, unde am mâncat una dintre cele mai bune mese din toată călătoria, Bubble Room. Mi-am aruncat o privire pe site-ul lor şi mi-am dat seama că în realitate nu arată chiar ca acolo însă e un local cu adevărat diferit de ce am mai văzut până acum: plin de fotografii cu personalităţi celebre, personaje celebre recreate, trenuleţuri şi tot felul de obiecte care mai de care mai colorate. Mâncarea, aşa cum am spus, a fost fantastică.

                         

Întorcându-ne de unde am aterizat, am petrecut aproximativ două ore şi pe Miami Beach unde am fost fascinată din nou de culoarei apei oceanului. Deşi nu sunt o fană a apei (pentru că nu ştiu să înot), data viitoare dacă voi mai avea ocazia să merg, vreau să petrec cel mai mult timp pe plajă şi în apă, incredibil de curat şi de frumos şi de relaxant mi se pare. Şi da, dacă aş mai putea, aş mai zbura atâtea mile doar ca să merg la ocean.

               

Mulţumim prietenilor noştri care ne-am găzduit şi plimbat peste tot, ştiu că n-a fost uşor să-şi rupă din timpul şi din resursele proprii pentru a ne fi alături prin toate locurile vizitate (şi cele de mai sus nu sunt singurele, poate dacă nu v-aţi plictisit, mai povestesc într-o a treia postare şi alte locuri mai mici dar la fel de frumoase).