De când mă ştiu mi-au plăcut festivalurile şi toate emisiunile în care se cânta. Mă uitam pe nerăsuflate la Tip Top Mini Top, Cerbul de Aur, Eurovizionul Copiilor, Eurovizionul mare şi preselecţiile din ţară, Mamaia copiilor, Mamaia (nu ştiu cum se nimerea că eram mereu la ţară când era Mamaia şi nu aveam televizor şi trebuia să mergem la o vecină şi, cum uliţele de ţară nu erau luminate, treceam şi peste frica de întuneric beznă să o văd pe Monica Anghel cântând), Festivalul de la Amara, Ploaia de Stele, Karaoke Show, Popstars, Star Factory, Megastar şi muuulte altele. Dacă se cânta, nu mai aveai ce discuta cu mine decât în pauzele publicitare. Iar lucrul acesta nu s-a schimbat nici acum. Mă uit, mă implic, sufăr, mă emoţionez, mă bucur, stau cu inima strânsă, ţin cu adevărat cu participanţii care îmi plac (de când cu sms-urile astea pot să îi mai susţin şi cu ceva concret). Nici nu ştiţi câtă durere a fost în sufletul meu când nu a câştigat Andreea la Megastar 1, Andra la Cerbul de Aur sau când România a ocupat un loc prea jos la Eurovizion.

Îmi plac festivalurile şi concursurile de muzică pentru că descopăr artişti noi şi variaţi, artişti talentaţi pe care mi-ar plăcea să-i văd mai des (dar pe care din păcate îi văd doar atunci), oameni pe care nu i-aş vedea făcând altceva decât muzică, oameni cu care care mă completez perfect. Lor le place să cânte frumos iar mie îmi place să ascult muzică frumoasă. Prin urmare pe lista de obiective pentru anul viitorul va sta şi să vizionez un festival din public.

By the way, în seara asta la zece şi un sfert pe tvr1 este a treia semifinală Cerbul de Aur. Ce bine! Eu mă bucur şi de la o bucată de festival, nu trebuie să fie neapărat unul întreg.