Dacă fac prostia să îmi las mintea neocupată … începe să mi se facă dor de câte ceva sau de câte cineva. Şi apoi câteva zile devin nostalgică. Acum mi s-a făcut dor de limba italiană. Mi-am adus aminte că dragostea pentru ea s-a născut dintr-o ură pentru limba franceză. Dorindu-mi cu orice preţ să scap de ea, am ales să studiez italiana. A început mai greu … trebuia să fie clasă de avansaţi iar eu m-am făcut de râs şi am plâns într-o zi pentru că nu am ştiut cum se zice la “duminică”. Am început să învăţ cât mai mult ca să nu mai trec prin aşa ruşine. M-am înscris şi la cursul de italiană de la Palatul Copiilor. Am cunoscut oameni minunaţi, prieteni pe care îi am şi acum şi cărora le mulţumesc că m-au primit lângă ei.

Mi s-a făcut dor de Mona Novac şi aş vrea să ştiu ce mai face dar nu am cum. Am googălit-o dar nu am găsit-o nicăieri, parcă ar fi intrat în pământ. Dacă nu găseşti un om pe internet nu văd unde în altă parte l-ai mai putea găsi. Aş vrea să-i mai spun din când în când că îi mulţumesc că avea mereu încredere în mine, poate prea multă uneori şi atunci era dură. M-a făcut să plâng pentru o greşeală deşi nu era chiar aşa de mare. Apoi a plâns şi ea cu mine pentru că i-a părut rău.

Mi-au trecut prin cap toate amintirile frumoase pe care le-am adunat când mergeam prin ţară la olimpiade. M-am uitat la poze. Mi s-a făcut dor de fetele mele cu care mergeam mereu şi împărţeam tot … bucuriile sau dezamăgirile. Câte amintiri se îngrămădesc în cap la mine nici spaţiu virtual nu ar fi să le scriu pe toate…. Îmi este dor …

Ascult Laura Pausini … evident. Îmi amintesc acum când mi-a dat Irina Clipa casetele şi mi le-am copiat (da, da făceam piraterie cu casete audio) am fost cea mai fericită. Stăteam mereu cu casetofonul lângă cap şi ascultam. Şi ascult şi acum …