De multe ori mă trezesc spunându-mi în gând “cum ai putut să spui sau să faci aşa ceva”, “termină cu prostiile”, “uite ce rău te-ai descurcat” pentru nişte lucruri lipsite de importanţă. Nici nu-mi aduc aminte când mi-am spus ultima oară (dacă mi-oi fi spus vreodată) “bravo”, “sunt mândră de tine”, “ce deşteaptă a fost mişcarea asta”. Pornind de la nişte principii pe care le-am citit în “NLP şi succesul” (o carte incredibil de bună pe care o recomand cu drag), mă gândeam ce facem noi să ne recompensăm zi de zi că am fost “copii buni”. Aşa că am depus azi un efort incredibil de mare să îmi găsesc şi părţi bune şi am decis că săptămâna asta merit să mă uit la Gilmore Girls şi la Family Guy, să citesc o carte bună până adorm, să cumpăr multe reviste lucioase, să ascult aceeaşi melodie de o sută de ori cu volumul dat la maxim, să mă mai uit o dată la Dirty Dancing, să mă apuc de tradus Breaking Dawn (da, stiu asta este de fapt muncă dar fiindcă nu am mai tradus de aproape două luni îmi este dor şi primele pagini o să le traduc de plăcere). Da, săptămâna asta o să mă gândesc la mine. Am şi început, mă uit la pasaje din Jurnalul lui Bridget Jones şi mă amuz deşi unele faze nu sunt amuzante dacă eşti în pielea ei.