Deşi am promis că nu o sa fiu o mătuşă din aceea stresantă care îi înnebuneşte pe toţi cu poze şi filmuleţe şi  povestioare despre nepoţica ei, nu mă pot abţine să nu scriu măcar două rânduri despre întâlnirea cu ea şi cât de puternic este un omuleţ atât de mic şi inocent. Şi spun puternic în sensul că m-a făcut să zâmbesc cu tot sufletul în momente în care nu credeam că am motive să zâmbesc. Este incredibil ce medicament eficient pentru suflet poate fi un zâmbet, un plânset, o grimasă de copil. Când o iau în braţe şi îi simt căldura şi mirosul acela minunat de copil, am senzaţia că mi se topesc toate grijile şi neliniştile. Da, clar, copiii au puteri magice.