Skip to content

Deşi am promis…

November 1, 2008

Deşi am promis că nu o sa fiu o mătuşă din aceea stresantă care îi înnebuneşte pe toţi cu poze şi filmuleţe şi  povestioare despre nepoţica ei, nu mă pot abţine să nu scriu măcar două rânduri despre întâlnirea cu ea şi cât de puternic este un omuleţ atât de mic şi inocent. Şi spun puternic în sensul că m-a făcut să zâmbesc cu tot sufletul în momente în care nu credeam că am motive să zâmbesc. Este incredibil ce medicament eficient pentru suflet poate fi un zâmbet, un plânset, o grimasă de copil. Când o iau în braţe şi îi simt căldura şi mirosul acela minunat de copil, am senzaţia că mi se topesc toate grijile şi neliniştile. Da, clar, copiii au puteri magice.

Advertisements
2 Comments leave one →
  1. mihaelafrunza permalink
    November 1, 2008 8:35 pm

    multumim. da, abia acum am reusit sa ajung. numai bine ca a mai crescut si nu mai doarme chiar tot timpul, mai apuci sa te si joci cu ea. sunt topita de drag

  2. Cris permalink
    November 1, 2008 8:31 pm

    Deci n-ai mai fost atunci in weekend? Abia acum? Foarte dragute toate: fetita, matusa si mamica!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: