Tocmai am trăit o seară cu totul şi cu totul specială. Am ieşit spontan dar firesc la un suc şi o îngheţată la mall (omg abia azi am aflat că s-a făcut McDonald’s la Mall) după care am fost pe Ştefan cel Mare să vedem luminiţele care curg. Apoi am fost să vedem luminiţele din Copou şi să auzim colindele la Universitate. Apoi am fost în fundul Păcurariului pentru că şi acolo sunt luminiţe speciale. Apoi am fost pe Bucium (dar am fost avertizată că nu primesc nimic şi nici nu mergem pe releu că acolo face lumea copii) şi ne-am uitat cu drag la restaurantul unde anul viitor va dansa fericită acolo o iubire mare. Apoi m-a adus acasă numai că aveam atâtea de povestit şi de râs că după câteva minute de stat în faţa blocului am plecat şi în Cug să vedem dacă este vreo luminiţă şi pe acolo.
Despre Andreea (Mădă sau Bobine cum o mai ştie lumea) eu am mai scris şi cu altă ocazie şi ştiu că s-a bucurat citez “mai tare decât dacă ar fi apărut la singura televiziune naţională” însă acum o să scriu ca să îi mulţumesc pentru cât de bine m-am simţit în seara asta şi pentru cât am râs de cred că răguşesc şi pentru faptul că deşi nu ne mai văzuserăm de mult timp (de ordinul anilor cred) am reuşit să păstrăm o relaţie prin corespondenţă (messenger adică) şi să ne vedem azi şi să iasă o întâlnire atât de reuşită.
Mi-aş fi dorit să fie postarea asta mai creativă dar mor de somn (scuze, sunt şi eu om chiar dacă nu tot timpul) aşa că îţi mulţumesc pur şi simplu, draga mea Andreea, pentru că mi-ai arătat luminiţele de pe Bucium, Păcurari, Cug, Copou, Ştefan cel Mare.
O să sune stupid probabil şi lacrimogen dar cele mai frumoase luminiţe pe care le-am văzut eu în seara asta au fost cele din ochii tăi atunci când vorbeai despre Remus, Irina, Diana Ionel şi Eddy şi toţi oamenii dragi pe care îi preţuieşti în viaţa ta (m-am scos cu toţi oamenii dragi că nu mai ştiu dacă mi-ai mai povestit şi de alţii iar dacă mai citesc şi alţii blogul meu şi o să vadă că poate nu ai vorbit despre ei sau nu mai ţin eu minte… iese nasol).
Da, cam asta am avut de spus. 😉
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
pai sa vad acum cum ma impartiti 😉 si cat de tare va bateti pentru prezenta mea 😉
Vezi ca si eu dansez la anul, si deja stiu un invitat (mai bine zis o invitata) pentru care cred ca o sa iasa bataie 🙂
si eu abia astept sa vin la voi 🙂
Doamne, ce frumos trebuie sa fie Iasi-ul de sarbatori, asa cum mi s-a parut intotdeauna, de mic copil. Dar asta e, acum locuiesc in alta parte si I’m making the best of it. Inca n-am luminite in cartier, dar am un glockenspiel care canta colinde 🙂 Si tarabe cu nimicuri de Craciun. Si o sa mergem la Unirii sa bem vin fiert si sa ne pozam cu bradutii si Mos Craciun-ii falsi. Abia te astept! Mai sunt doar 8 zile!!!
nu stiu unde sa comentez, dar sper sa fie una din sirul multora… mai sper ca luminitele de femeie intreprinzatoare, care are parte de tot ce ii ofera viata momentan, sa nu dispara, sa te bucuri de fiecare moment asa cum e, cu bunele si relele lui (am mai discutat, nu stiu care sunt inconvenientele… ).. .si ca o sa ne vedem cu o ocazie viitoare, sa radem despre potentialul tau in fata barbatilor si despre avansurile pe care inca nu le-ai primit de la femei… In sfarsit am comentat si eu ceva, sa vada lumea ca exist si nu sunt prietenul tau imaginar :d