Skip to content

Cu sau fără ENTUZIASM

December 18, 2008

Nu ştiu cum să-mi organizez gândurile să iasă o postare cu început, cuprins şi concluzii aşa că o să scriu ce-mi trece prin cap, toată avalanşa de nelămuriri şi păreri şi sigur o să-mi iasă ceva cu multe paranteze din care n-o să înţelegeţi nimic dar măcar poate eu reuşesc să mă lămuresc cumva odată ce pun “pe hârtie”.

Când eşti copil te entuziasmezi repede de orice şi ai încredere în visurile şi în planurile tale oricând de mici şi insignifiante ar părea ele pentru adulţi. Când eşti copil chiar crezi că ai şanse să câştigi la lotto chiar şi cu cel mai ieftin bilet şi stai cu emoţie la extragere (deşi cei mari te iau la mişto şi te întreabă [după ce n-ai câştigat] ce ai de gând să-ţi cumperi cu banii), când eşti copil crezi cu atâta tărie în ceva încât nu te mai poate convinge nimeni că nu ai dreptate. Eşti repede dezamăgit dar nu o iei ca pe o dramă şi îţi focalizezi entuziasmul pe altceva.

Pe măsură ce creşti entuziasmul scade (alimentat evident de nenumăratele dezamăgiri pe care le-ai trăit şi de nenumăraţii oameni care ţi-au promis şi nu au făcut, care te-au decepţionat cu ceva, intenţionat sau nu) şi începi să nu mai ai încredere. Încrederea pe care ţi-ai pierdut-o în alţii începe să se transforme încredere pe care nu o mai ai în tine. Nu mai încerci nimic pentru că “sigur nu o să meargă”, lucru care este de cele mai multe ori mult mai comod decât încercarea propriu-zisă.

Aş putea probabil să dau sute de exemple de situaţii în care nu am făcut un lucru pentru că am pornit de la ideea că oricum e degeaba, de oameni pe care nu i-am invitat undeva pentru că am presupus că au lucruri mai bune de făcut, de cadouri pe care nu le-am făcut pentru că “sigur n-o să-i placă” sau “nici n-o să remarce măcar cât suflet am pus”, de glume pe care nu le-am zis pentru că “sigur n-o să râdă nimeni” (ok asta nu ştiu dacă e o presupunere atât de greşită), de sentimente pe care nu le-am exprimat pentru că “sigur o să cad de proastă”, de melodii pe care nu le-am cântat pentru că “sigur o să falsez”, de idei pe care nu le-am exprimat pentru că “sigur nu sunt bune” , de autobuze după care nu am alegat pentru că”sigur nu-l prind” , de joburi la care nu am aplicat pentru că “sigur nu-l iau”, de lucruri pe care nu le-am mâncat pentru că “sigur o să-mi fie rău”, de cărţile pe care nu le-am citit pentru că “sigur n-o să-mi placă”, de filmele pe care nu le-am văzut pentru că “nu e genul meu şi pierd vremea degeaba” şi lista poate continua la nesfârşit.

Pe lângă situaţiile de mai sus, mai am momente în care am avut curaj. Am învăţat să merg pe bicicletă (aveam vreo 19 ani cred) pentru că nu mi-a mai păsat dacă stau jumate de an în ghips dacă mă avânt, am învăţat (de fapt am început să învăţ) să patinez pentru că nu mi-a mai păsat ce păţesc dacă intru pe banda a treia şi cu viteză. Curajul acesta “prostesc” şi “iresponsabil” cum l-ar numi unii mă ajută să realizez uneori că presupunerile de care vorbeam sunt nişte limite pe care mi le impun singură (sau ca să spun mai poetic îmi tai singură aripile pentru că “oricum n-o să pot zbura”) şi care nu mă vor ajuta niciodată să evoluez şi să arăt tot ce pot.

Sunt conştientă de convingerile limitative pe care le am şi aş vrea să trec peste ele (nu cu foarte multă tărie din moment ce nu reuşesc) însă mai ştiu că e bine uneori să fim şi realişti şi precauţi pentru că ok, cazi odată te ridici, mai cazi o dată te mai ridici o dată, mai cazi şi a treia oară şi reuşeşti cât de cât să te ridici, dar dacă mai cazi şi a patra oară s-ar putea să rămâi lat acolo şi nici măcar cu ajutor să nu te mai poţi ridica. Este bine să fii entuziast şi să ai încredere şi să rişti şi să faci tot posibilul să nu te laşi dezamăgit de eşecuri dar …. n-o să continuu fraza asta pentru că “sigur vor sări la mine cel puţin patru persoane pe care le cunosc şi mă vor contrazice cu argumente cu care acum sunt prea obosită să mă lupt”.***

***În caz că nu v-aţi prins (nu că nu aţi fi voi deştepţi ci că nu am fost eu suficient de explicită) aici m-am autoironizat apropo de presupunerile limitative de mai sus. A, şi uitasem să o citez pe Alina că mi-a zis aseară “of, iar tu cu presupunerile tale…”.

Advertisements
5 Comments leave one →
  1. February 27, 2011 2:58 pm

    nu vreau*

  2. February 27, 2011 2:55 pm

    daca maturizarea inseamna pierderea entuziasmului, atunci nu vrea sa cresc mare niciodata.:)

    comentariul meu a fost prea lung, asa ca l-am scris pe blog.
    http://10luckyrock.blogspot.com/2011/02/puterea-de-visa.html

  3. Amala permalink
    December 19, 2008 9:55 am

    http://felicitari.ele.ro/Iubeste_de_Craciun_–i804.html – Cred ca te entuziasmeaza tare, hihihi

  4. Amala permalink
    December 19, 2008 7:38 am

    Cu sau fara entuziasm viata merge inainte, unde o sa ai “provocari” noi, mai mult sau mai putin entuziaste, dar oricum e entuziast faptul ca esti atenta la ceea ce se intampla cu tine.

  5. December 18, 2008 8:15 pm

    Si eu am avut deseori atitudinea “de ce sa mai incerc, ca oricum nu…” Dupa cum stii, am fost mare concursomana in tinerete, dar m-am lasat ca oricum nu castigam nimic. Se pare ca am avut dreptate (stii tu de ce) dar din cand in cand tot mai calc stramb si mai particip. Si nu castig, evident 😀 Dar din categoria “hai sa incerc, chiar daca n-am nicio sansa” a iesit cel mai frumos lucru din viata mea, dupa Eliza: m-am angajat unde lucrez acum. Aveam sanse 1 la un milion si iata ca s-a intamplat. In fine, nu stiu ce-am vrut sa zic cu comment-ul asta. Ca dintr-un minus si dintr-un plus, nu trag nicio concluzie. Sau nu, concluzia ar fi ca se merita sa incerci atunci cand e ceva care conteaza cu adevarat. (nu ca premiile alea de la dr oetker, unde NU am castigat n-ar conta 😀 )
    … prea multe paranteze…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: