De când mă ştiu mi-a plăcut să fac PLANURI, adică să ştiu dinainte ce voi face şi cum voi face pentru ca să nu am surprize neplăcute. Fiecare lucru – de la întâlniri amoroase, la mersul la cumpărături, la învăţatul pentru examene, la vacanţe etc – avea un plan bine stabilit. Uneori când eram în my plan mood mai scriam şi pe hârtie, făceam un tabel în word pe care-l scoteam la imprimantă şi tăiam cu pixul ce anume făcusem de pe el. Să vezi deprimare când nu reuşeam să fac ce zicea PLANUL.
De la o persoană bună şi generoasă (aşa cum cred eu că sunt [nu ştiu dacă aşa sunt de fapt sau e doar un plan diabolic pentru a mă face iubită de către voi]) începusem să devin extrem de egoistă şi să nu iau în seamă micile “fisuri” în planurile mele. Ţin minte că odată cineva a izbucnit şi mi-a zis “nu-ţi pasă că mi-e rău şi nu vreau să merg, nu-ţi pasă că eu nu am luat parte la construirea planului tău, nu-ţi pasă de mine şi dacă nu iese PLANUL se prăbuşeşte cerul peste noi” (nu ştiu dacă au fost spuse chiar cu cuvintele astea dar îmi aduc aminte că au fost spuse în parcare la mall şi am stat aşa împietrită câteva secunde fără să mai pot scoate un cuvânt).
Acum câteva zile altcineva mi-a zis “eu nu ştiu ce-o să fac mâine şi tu vrei să fac planuri pentru când o să am patruzeci de ani?”
Mai demult Mădălina mi-a zis că ea nu face planuri şi că nu ştie ce-o să facă nici în următoarele zece minute şi am gândit “vaaaai dar cum se poate aşa ceva, trebuie să ŞTIM dinainte că altfel….”
Altfel ce?
Mi s-a demonstrat de curând a mia oară că dacă faci planuri şi nu ies aşa cum ţi-ai dori (pentru că oamenii nu sunt nişte roboţei care răspund la comenzile date de Mihaela) poţi să te simţi foarte, foarte nasol.
Ca să parafrazez replica din Seinfeld Non more soup for you o să spun No more plans for me from now on.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
planurile sunt bune pentru o persoana organizata, care simte nevoia ca viata sa sa nu fie un haos. planurile ofera o anumita ordine, iar ordinea confera siguranta ca totul este in regula, exact cum si-a dorit autorul lor.
dar daca ajungi sa traiesti numai dupa planuri, nu mai dai nici o sansa neprevazutului. care de multe ori inseamna o surpriza placuta, care iti infrumuseteaza viata.:) pentru ca, pana la urma, tu faci planurile sau ele te fac pe tine?
[…] ca fara sa vreau ma afecteaza si pe mine asa cum nu am crezut ca o sa ma afecteze, si chiar daca unii ne sfatuiesc sa nu ne facem planuri am luat niste decizii (dureroase) pentru anul 2009, menite sa […]
Asa zic si eu, Laura! Si eu sunt cu planurile, pe zile, pe cheltuieli, pe distractii, pe proiecte, pe ore… Planuri sa fie! Le scriu frumos pe agenda si, cand ma trezesc, ma apuc firesc de treaba.. Seara, cand ma uit in agenda si vad ce nu am facut, trag frumos o sageata spre ziua urmatoare, ca – de! – imi trebuie planuri pentru fiecare zi…
Sarbatori fericite!!!
I am the ultimate plan maker (hm, ma intreb de unde ai invatat sa faci planuri) – si pt nunta am avut un plan in excel care trebuia respectat la litera legii 😀 Pentru Craciun, imi fac planuri cu o luna-doua inainte, fac liste de cadouri, de cumparaturi, ce si cum facem. Sotul meu zice ca sunt o listo-maniaca, eu fac liste pentru orice 😀 In general planurile mele reusesc, cu mici deviatii, care in general nu ma afecteaza. Am planuit pana si ziua in care sa nasc si a iesit bine 🙂 Deviatia a fost ca n-am nascut la ora la care trebuia.
In 2007 mi-am facut pe o agenda planuri pentru 2008 – pot sa va spun ca 90% din ele le-am realizat si sunt foarte mandra. Ceilalti 10% sunt pierderile normale care nu ma supara, ii las pe anul viitor. Asa ca sfatul meu e sa continui sa faci planuri dar sa nu te superi daca nu ies chiar asa cum trebuie. Merry Christmas!