Mai ţineţi minte Cişmigiu&Comp. de Grigore Băjenaru? A fost cartea copilăriei mele. Am citit-o cred de peste zece ori (uneori doar pasajele care mă făceau să râd în hohote deşi eu rareori râd când citesc). Dacă nu aţi citit-o şi nici n-aţi auzit de ea … nu ştiţi ce pierdeţi (cereţi şi v-o trimit pe mail).

În Cişmigiu îmi place să mă plimb vara, să citesc o carte pe o bancă sau să mă dau cu barca şi cu hidrobicicleta.

Azi am fost  la patinoar în Cişmigiu (deşi am zis în postarea trecută că nu mai merg, pe la 14.30 ma plictiseam şi am zis … what the hell … hai să merg). Gheaţa bună, luminiţe frumoase, muzică antrenantă, ninsoare afară …. ce-ţi poţi dori mai mult? Poate să nu fie jumate de Bucureşti acolo? Da, a fost foarte aglomerat …. bine mi-am mai ales şi eu intervalul orar 16-18 când vine toată lumea. A fost frumos totuşi (cu excepţia celor două căzături  pe care le-am luat NU din vina mea ci 1. a unui domn care nu era atent dar care şi-a cerut scuze şi m-a şi ridicat şi 2. din cauza unui copil care a căzut fix în faţa mea – mulţumesc domnişoarei care m-a ajutat să mă ridic, a fost foarte simpatică). Aşa cu aglomeraţie cu tot am avut curajul să patinez o oră şi jumătate (aş fi patinat două ore dar mi s-a desfăcut şiretul la patină şi nu puteam efectiv să mi-l închei singură), am învăţat şi eu să evit lumea, să nu mă mai sperii dacă vine cineva din spate prea aproape şi nici dacă se întâmplă să cadă cineva lângă mine). Anyway intrarea nu este gratuită aşa cum zice pe toate site-urile … costă la fel ca peste tot, în schimb merită. Şi oamenii sunt altfel. Totul e mai frumos.

Nu am rezistat să nu fac şi câteva poze (ştiu că e patetic să îţi faci singură poze dar na, ne adaptăm şi noi la situaţie). Uitaţi aici una cu patinoarul. Pe flickr o să pun şi cu mine. Enjoy.