Stăteam azi la rând la magazin iar în faţa mea era o familie (tata, mama şi copilul cam de vreo 6-7 ani). Mama cere alimentele de care avea nevoie printre care şi un pachet de ţigări. Pune toate cumpărăturile în pungi în afară de ţigări, pe care nu le primise încă.

Copilul (către vânzătoare): I-aţi dat ţigările lu’ mami?

Vânzătoarea: Încă nu.

Copilul: Foarte bine. Nici să nu i le daţi. Are bebe în burtă şi nu are voie să fumeze. Dar ea fumează tot timpul.Nu e bine să fumezi.

Vânzătoarea: Dar tu o să fumezi când o să fii mare?

Copilul: NICIODATĂ! (spus apăsat şi cu mare supărare pe ţigări şi pe  mama lui).

Încă o dovadă că de cele mai multe ori nu noi educăm copiii ci ei ne educă pe noi. Sau cel puţin încearcă … rareori îi şi  luăm în seamă … din păcate. Eu în locul mămicii respective nu aş fi izbucnit în râs ci aş fi lăsat capul în jos de ruşine şi i-aş fi spus vânzătoarei să NU îmi mai dea ţigările, ci un kilogram de portocale pentru cel mic … care poate a încercat să salveze viaţa celui şi mai mic din burtică.