Skip to content

Ca o pereche de pantofi

March 8, 2009

M-am tot ferit să vorbesc despre dragoste pe blog pentru că de câte ori am încercat să scriu ceva, m-am simţit ca un student cu zeci de restanţe căruia i-a luat profesorul fiţuicile şi l-a lăsat să scrie … ce ştie.

Acum (cred) doi ani când a apărut piesa “Dragostea ca o pereche de pantofi” am fost foarte revoltată. E prea tristă piesa. Dură chiar. Eram revoltată şi de faptul că nu demult se despărţiseră Dan Teodorescu de Melania Medeleanu. Astăzi, ascult o nouă piesă semnată Taxi “Probleme de memorie” şi îmi aduc aminte de revoltele mele de atunci (numai că acum le privesc cu alţi ochi).

Comparaţia asta între dragoste şi o pereche de pantofi mi se pare foarte reuşită. Aşa că mai bine vorbesc despre pantofi pentru că mă pricep mai bine decât să vorbesc despre dragoste.

Îmi găsesc foarte greu pantofii potriviţi. Asta pentru că sunt foarte mică în picior şi de cele mai multe ori nu mă potrivesc cu modelele pe care mi le doresc foarte mult. Dar şi când îi găsesc…. e dragoste la prima încălţare. Când bag piciorul… nu trebuie să mă gândesc de două ori pentru că pur şi simplu ŞTIU că sunt ai mei. Poate tocmai pentru că îmi găsesc atât de greu pantofi… am tendinţa să îi port mulţi ani. Şi după mulţi ani îmi plac la fel de tare ca în prima zi în care i-am cumpărat. Poate mai capătă defecte, se mai urâţesc însă eu nu-mi dau seama. Poate că cei din jurul meu le observă dar eu nu le văd. Eu îi simt în picioare ca noi şi nu-i las. Numai că la un moment dat fie că vreau fie că nu vreau, sunt constrânsă de împrejurări să cumpăr alţi pantofi. Numai că nu găsesc. Oricâte perechi aş proba în oricâte magazine aş intra simt că nu mi se potriveşte niciuna. Oare nu s-au mai fabricat pantofi pe mărimea mea sau este ceva în neregulă cu piciorul meu de nu reuşesc să găsesc? Piciorul meu este prea mic şi prea îngust. Apoi mai este problema şi cu degetul acela mijlociu care e mai lung decât celelalte. Oare el să fie de vină? Şi nici măcar nu sunt atât de pretenţioasă. Şi chiar am grijă de pantofii mei după ce-i cumpăr. Poate de asta rezistă atâţia ani. Eu totuşi mai caut. Nu-mi pierd speranţa. Trebuie să găsesc undeva o pereche de pantofi care să mi se potrivească şi care să reziste… preferabil o viaţă întreagă.

Later edit: Tocmai am aflat de la radio că Dan Teodorescu s-a căsătorit de ziua lui (adică pe 7 martie) cu actriţa (deosebit de frumoasă) Irina Chiosa. Mă bucur ca şi cum mi-ar fi un vechi prieten.

Advertisements
15 Comments leave one →
  1. valentinatomita permalink
    March 16, 2009 3:22 pm

    Iti dai seama, am dat search pe google sa o vad pe norocoasa sotie a celui care nu si-a imaginat niciodata ca ar putea rani… Of, mai Mihaela… ‘te vad in toate femeile pe care le intalnesc’…Cred ca poate incepe o adevarata polemica pro si contra dragoste … Probleme de memorie e un cantec si mai trist decat ‘Dragostea ca o pereche de pantofi’… in taberele astea doua, de pantofi si purtatori de pantofi, sunt prea multe cauze exterioare care influenteaza o eventuala simbioza… pana la urma fiecare pantof merita sa fie purtat doar de un anume purtator… la fel si viceversa… acum intreaba-l pe prietenul tau cel vechi cum reuseste sa fie intotdeauna pantofiorul cel mai stralucitor de ajunge la inimi ambalate atat de frumos (si mai mult decat atat nu ma indoiesc nici de interiorul din aceste ambalaje)… poate iti da o reteta secreta …
    Oricum, felicitari ca ai ajuns asa de aproape de prietenul tau…

  2. ochii de-nceput permalink
    March 12, 2009 12:11 pm

    doamnelor, din umila mea experienta de pantof, imi permit sa va rog sa nu va puneti plasturi, asa, profilactic. unii dintre noi (dintre pantofi, adica) s-ar speria vazandu-i( pe plasturi, adica) in locuri unde noi n-am fi indraznit, niciodata, sa va facem bataturi. ideea e ca nu suntem responsabili pentru bataturile provocate de diverse cizme si tot felul de bocanci. si acum, pe bune – asumandu-mi statutul de pantof complet imperfect – nicio (n-am inventat io prostia asta cu “nicio”; nu fac decat sa ma conformez normelor academicienilor nostri)batatura nu seamana cu alta. pe scurt: “la bataturi noi, plasturi noi”.
    in orice caz, cand va suparam foarte, foarte tare, ati putea sa zburdati, o vreme, cu flori in par si nimic in picioare. numa’ asa, ca sa intelegem ce rau ne e cand nu ne mai incalta nimeni. oricum, suntem la picioarele voastre, doamnelor. asta implica, totusi, o mare responsabilitate, in ceea ce va priveste: nu ne calcati in picioare, incaltati-ne in picioare. mda…sa lasam prostiile astea sentimentaloide si sa-mi spuneti, va rog, mai bine, daca “Probleme de memorie” merita sa fie urmatorul single. saru’mana (era sa zic picioru’)

  3. Vali permalink
    March 10, 2009 2:24 pm

    Am intrat sa iti vad buburuza si mi-a placut mult ce ai scris despre pantofiori… ideea e ca uneori e bine sa faci o comparatie mai trainica, cred. Daca ajungi sa compari dragostea cu o pereche de pantofi, e clar ca din start nu-i prea dai multe sanse la reusita.. pentru toata viata… Poate aici a gresit si prietenul tau, Dan Teodorescu. Pe mine stirea ta m-a suparat tare de tot, pentru ca ma gandesc ca e naspa sa te simti o pereche de pantofi, mai ales in dragoste.
    Mai degraba cealalta varianta ‘nu poti sa ma ranesti, cineva, a facut asta deja, inaintea ta’…
    Dar revenind la ‘pantofi’, sunt concepte cu si fara plasturi, cu si fara pereche, insa aceia care iti vor veni bine pe piciorusele tale mici, nu vor fi cautati prea mult… vor aparea singuri, ca in reclama la Stella Artois…

  4. frunzalaura permalink
    March 9, 2009 7:03 am

    Uite de aia eu prefer sandalele! Sunt mai cuminti decat pantofii! 😀

  5. March 8, 2009 10:07 pm

    Da, si picioarele mele sunt paranoice..:( si ale mele chiar au purtat ceva vreme ” preventiv” plasturi din cauza bataturilor din urma si parca chiar ma astept de la cei noi sa-mi ceara un plasture…
    Si @ Ines..deseori m-am incapatanat sa ii modelez, si aproape am reusit, nu conta ca faceam bataturi peste bataturi, eram plasturi all over…piciorusele noastre independente si hotarate ar putea sa sperie insa unii pantofi. Poate ca totusi ai dreptate..

  6. mihaelafrunza permalink
    March 8, 2009 8:34 pm

    Iti multumesc 🙂 Si picioarele mele sunt paranoice. Probabil ca vor purta plasturi… preventiv chiar daca pantofii nu par sa bata…

  7. Sun permalink
    March 8, 2009 8:33 pm

    Da, draga! Stiu despre ce este vorba…Sper sa iti fie bine si sa fii fericita!

  8. March 8, 2009 8:31 pm

    Vai de mine 🙂 Ce frumos.

    Well… mergand pe aceeasi idee atat de frumoasa si de metaforica, pot sa spun despre mine ca aveam o tendinta idioata de a modela pantofii dupa picioarele mele si de a ignora toate bataturile pe care pantofii aia mi le provocau pentru ca aveam impresia ca asa e cu pantofii: este imposibil sa gasesti o pereche EXACT pentru picioarele tale. De aceea, de cele mai multe ori, picioarele mele, desi nu se simteau bine in pantofii respectivi, erau, totusi, cat de cat multumite; pentru ca intotdeauna picioarele mele au avut impresia ca le este mult mai bine cu niste pantofi in care sa se chinuie sa incapa decat descult.

    Se pare ca picioarele mele nu au fost niciodata suficient de sigure pe ele sau suficient de independente incat sa renunte naibii, de bunavoie, la pantofii nepotriviti. Asta este motivul pentru care, de (aproape) fiecare data, pantofii nepotriviti renuntau la picioarele mele. Yep, chiar daca aveau creier limitat (nah… cat creier poate sa aiba un pantof???), se pare ca pantofii se plictiseau de picioarele mele, ba prea mici, ba prea mari (picioare care, fie vorba intre noi, se dovedeau a fi superioare pantofilor din cateva puncte de vedere esentiale) si GANDEAU ca le-ar fi mai bine fara mine.

    Paradoxul este ca, cu toate ca picioarele erau pline de bataturi de la pantofii nepotriviti, tot ele erau cele care plangeau dupa pantofi.

    Anyway, idee este ca, exact atunci cand picioarele mele se obisnuisera cu ideea ca TOTI pantofii de pe Pamantul asta sunt nepotriviti, ca, in cele din urma, orice fel de pantof le va provoca bataturi, va avea sireturile prea stranse sau le vor intra cuie in talpa… exact in momentul ala au aparut PANTOFII.

    Culmea este ca pantofii astia noi aparuti mi-au luat prin surprindere picioarele carora nu le vine sa creada (da! PICIOARELOR nu le vine sa creada!) si inca mai asteapta infricosate aparitia bataturilor. Am uitat sa spun despre picioarele mele ca sunt paranoice 🙂

    Ideea comentariului meu lung: yep, PANTOFII exista si apar intr-un mod firesc, fara ca tu sa bati toate magazinele incercand tot felul de pantofi de proasta calitate 🙂

    Cata intelepciune in seara asta… 🙂

  9. mihaelafrunza permalink
    March 8, 2009 8:30 pm

    Merge eu va vreau. Dar la ce bun? Totusi iti dai seama ca nu despre pantofi vorbim aici, da?

  10. Sun permalink
    March 8, 2009 8:27 pm

    Sa inteleg ca aici nu mai merge: “daca voi nu ma vreti, eu va vreau”?

  11. mihaelafrunza permalink
    March 8, 2009 8:19 pm

    Esti constrans sa iti cumperi alti pantofi cand pantofii actuali nu te mai vor.

  12. Sun permalink
    March 8, 2009 8:16 pm

    Cata dreptate ai 🙂 . M-ai facut sa imi reamintesc unii pasi facuti in viata de mine si sa zambesc 🙂 Asa este, in viata gasesti cu greu ceva care sa iti placa foarte mult, dar important este sa simti ca ti se potriveste si ca poti sa il ai alaturi toata viata. De ce trebuie sa fii constrânsă de împrejurări si sa iti cumperi alti pantofi? Te-ai gandit, ca poate piciorul tau, asa micut cum este, nu vrea sa ii mai schimbe, ci doar tu, pentru ca asa esti obisnuita sa ii schimbi mereu?

  13. March 8, 2009 6:11 pm

    O postare foarte, foarte frumoasa 🙂 .

Trackbacks

  1. În direct de la faţa inimii « Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor
  2. Ochii de-nceput « Locul de parcare al grijilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: