- Ce faci când primeşti o temă pentru acasă pe care nu vrei cu niciun chip să o faci? De fapt nu vrei să o faci pentru că tu oricum ştii răspunsurile dinainte aşa că ce rost are să o mai şi pui pe hârtie?
- Ce faci când tot ce vrei este să ştergi tabla însă parcă eşti alergic la cretă şi nu te poţi apropia de ea? Sau mai rău … când te chinui să ştergi cu un burete obişnuit o tablă pe care ai scris cu markerul? Clar … nu se duce nimic.
- Ce faci când ai picat la unu, două, trei examene şi nu mai există nicio sesiune de restanţe? Şi mai rău de atât … tu ştii că te-ai descurcat onorabil la examene şi nu ştii exact de ce profu’ te-a picat. Şi nici nu îndrăzneşti să te duci la el să-l întrebi pentru că te temi că o să-ţi arate o lucrare înroşită toată şi o să te simţi cel mai penibil din lumea lumilor.
Şi uite aşa a ieşit şi o postare despre …. şcoală … formată din întrebări la care nu am răspuns. Acum parcă îmi mai vine o întrebare: Ce faci când nu ştii răspunsul la o întrebare? Cauţi până înnebuneşti sau o laşi baltă?
cauti pana innebunesti, dupa care o lasi balta si speri sa iti pice raspunsul din cer. in acest caz, “momentul adevarului” e foarte comic.