Nu-mi place duminica seara. E prea aproape de luni dimineaţa. Iar luni dimineaţa trebuie să ne trezim devreme şi să mergem la serviciu. N-o să dezbat acum problema dacă îmi place sau nu jobul meu pentru că în ultima perioadă am auzit prea multe cazuri în care oamenii au fost concediaţi din cauza a ceva ce au scris pe blog despre jobul lor 😀
Duminica seara a fost aiurea de când mă ştiu. Adică de când mă ştiu şi trebuia să merg la şcoală a doua zi. Mereu îmi făceam griji că nu mi-am învăţat suficient de bine sau că mi-am scris tema prea în grabă. Acum s-au schimbat un pic grijile de duminică şi intru aşa într-o depresie din care nu reuşesc să ies decât gândindu-mă fie la ceva pozitiv care se întâmplă în timpul săptămânii fie la weekendul viitor.
Primul lucru pozitiv care îmi vine în minte acum este cafeaua de dimineaţă. Sunt si altele. Sigur că sunt. Trebuie doar să le descopăr.
Vă urez o săptămână aşa cum îmi doresc şi mie: cu multe lucruri pozitive, fie ele şi aşa mici…. cum este o gură de cafea băută cu cineva drag.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Lol. Mi se pare amuzant pentru ca in programul meu “ciudat”, luni e ziua mea libera. De abia astept duminica si luni sunt libera, e ziua mea cand fac numai ce vreau eu si sunt fericita. Durerea la mine incepe de miercuri si tine pana duminica. Asa ca marti am doliu la catarg. Marti e “duminica” mea. Oricum inteleg perfect ce vrei sa spui. E senzatia aia “I hate the treadmill every day”. Iar de obicei, luni e prima zi cand rutina incepe, cand weekendul si timpul TAU au luat sfarsit. Si oricat de mult ti-ar placea munca ta, rutina tot intervine si spleenul si plictiseala. Plus, ca eu URASC din tot sufletul meu sa ma trezesc din zorii negri.