Tot citate. Tot Cella Serghi.
Cât de mult simt nevoia să judec, să pun ipoteze, să trag concluzii, numai ca să nu-mi cred ochilor, să nu ştiu precis, să fie totul altfel decât este.
***
Ca în toţi anii, am muncit cu pumnii strânşi, cu o voinţă de fier. Cine n-a tremurat pentru fiecare caiet, pentru fiecare carte, pentru fiecare taxă de şcoală, cine n-a cunoscut această cursă peste obstacole, care e pentru mulţi copii învăţătura, nu ştie ce înseamnă voinţa, dorinţa de a străluci la examen.
***
Se ştie, bunăoară, că şi marii bogătaşi taie lemne, chiar şi monarhii… Dar tăiatul lemnelor nu este o suferinţă în sine (cu atât mai mult când o faci din plictiseală, curiozitate sau sport), ci suferinţa este să ştii că n-ai nicio perspectivă, că, oricâte însuşiri ai avea, nu poţi ieşi la lumină, că vei tăia lemne toată viaţa, tu şi ai tăi...
***
Mi-ar fi plăcut să am liniştea ei, o admiram că nu se cheltuieşte pentru nimeni şi pentru nimic; şi totuşi înţelegeam că e un lux să poţi rămâne în afară de agitaţia lumii şi s-o priveşti cu liniştea cu care stai într-un loc bun la teatru şi vezi cum se agită pe scenă, costumaţi, în anumite piese, actori care răguşesc debitând tirade eroice, se luptă cu spada care sună a tinichea, cad şi se ridică.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Off: chiar daca imi place Cella, trebuie sa iti spun ca nu sunt vedeta, zau asa, nici nu vreau. Dar e simpatic 😀 Merci!
ok, am auzit atatea de acest roman de la tine, de la andrei rosca, de la 2 colege de munca si de la inca 2 prietene, incat mi l-am cumparat si abia astept sa-l citesc. e a doua carte pe lista, dupa una imprumutata.
extraordinar mi se pare ca nu am auzit niciodata nici de autoare, nici de roman, pana la jurnalul national. pt asta ii felicit. nu numai pe ei, ci toate ziarele care scot si carti (facute bine! – traducere si redactare bune, fara capitole lipsa!) la preturi accesibile. sunt sigura ca acest lucru va creste foarte mult nivelul lecturii printre noi.