Skip to content

'Cause when I die I keep on living

June 2, 2009

Cu câtă seninătate vorbesc bătrânii despre moartea lor. Şi nu doar cei care sunt vizibil cu-n picior în groapă ci şi cei care sunt încă în putere şi mai au ani buni de crescut nepoţi şi bucurat de viaţă.

Am avut azi neplăcerea de a asista pe parcursul a cinci staţii de autobuz la o discuţie între două bătrâne despre cum “un om care a muncit toată viaţa merită o înmormântare frumoasă”. Ce înseamnă înmormântare frumoasă? Păi multe sarmale şi colaci şi multe poduri (prosoape, pături şi altele asemenea). Una dintre ele avea deja locul de veci cumpărat … aproape de un restaurant unde “va invita” 20-30 de persoane din familie… pentru că străinii nu vin.

Stau şi mă întreb de când a devenit moartea aşa o mare petrecere pentru care te pregăteşti ca pentru o nuntă sau un botez? Sinceră să fiu I don’t give a shit ce se întâmplă cu mine după ce mor, nu am de gând să stau să-mi plănuiesc “petrecerea de înmormântare” şi în niciun caz să strâng şi bani pentru asta. Eu cred că oamenii care rămân fără cel drag au nevoie să stea în colţul lor şi să plângă un suflet şi nu un corp căruia îi este perfect egal dacă este aruncat la gunoi sau îngropat în cel mai fancy sicriu de pe piaţă.

Ar mai fi multe de spus dar postarea asta e şi aşa suficient de morbidă. Vă las cu o melodie frumoasă de care mi-am amintit cu ocazia asta.

Advertisements
5 Comments leave one →
  1. mihaela permalink
    June 3, 2009 7:10 am

    mda, ideea de baza era ca eu NU vreau ca ei sa faca lucrurile acelea fie ca le pregatesc eu din timpul vietii sau nu. e chiar si mai practic.

  2. June 2, 2009 8:30 pm

    Eu cred ca oamenii, dincolo de lucrurile pe care nu le pot intelege eu cu mintea mea, mai sunt si practici si se gandesc la cei care raman dupa ei care nu numai ca n-o sa aiba timp sa-i planga, dar o sa fie si foarte stresati pentru ca totul trebuie sa se desfasoare intr-un ritm foarte rapid. La inmormantare ma refer.

    Oricat de morbid ar suna, mai ales fiind acompaniat de tunetele si fulgerele de afara, un loc in cimitir nu se obtine cat ai pocni din degete, acesta fiind si motivul pentru care cel mai bine ar fi sa fie procurat inca din timpul vietii.

    Nici pe mine nu ma intereseaza ce se intampla cu mine dupa ce nu mai sunt, dar ma gandesc ca cei pe care ii las in urma nu mai au nevoie de un stres in plus, din cauza ca eu n-am fost in stare sa am grija de asta.

    See? Foarte practic 😀

  3. June 2, 2009 1:42 pm

    Nici eu nu inteleg placerea asta a lor de a se ocupa de propria moarte. La fel si una din bunicile mele in ultimii ani de viata facuse un adevarat obicei din a-si cumpara tot felul de lucrusoare pt inmormantarea ei si a bunicului meu. Si ma uimea ca vorbea atat de linistita de lucrul asta… in timp ce pe mine ma treceau fiori. O fi varsta de vina, isi dau seama ca vor muri, si accepta lucrul asta…
    Ce e mai uimitor e ca am vazut un reportaj pe la tv despre un sat din Romania unde oamenii fac un fel de simulare a slujbei de inmormantare chiar in timp ce ei sunt vii …si participa si ei. Participa pana si preotul la “joaca” asta a lor si li se pare normal. Se asigura ca asa pomana este data… (imi pare rau ca am uitat numele satucului), Ciudat nu?

  4. mihaela permalink
    June 2, 2009 10:18 am

    I’ve made my point and you’ve made yours. Ti-l inteleg si ti-l respect doar ca eu am alta parere 🙂

  5. June 2, 2009 10:15 am

    Oamenii care raman fara cel drag au nevoie de ritualuri de respectat si activitati de organizat, care ii ajuta sa faca fata durerii pricinuite de separare si sa o “imparta” in doze mai mici cu care se pot descurca mai usor. Fiindca daca stau intr-un colt si plang, si lasa gandul ca cel drag nu mai este – sa se tot invarta in minte… usa depresiei nu-i prea departe.

    Cat despre suflete, eu am auzit ca nu prea au nevoie sa fie planse 😛 . Fiindca cica ar fi “bine mersi” in “allways ever after”. Si ca oricand ni se face dor de ele si am vrea sa le simtim aproape, ajunge sa le chemam si sunt langa noi 🙂 .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: