Întotdeauna mi-a fost mai greu să răspund la întrebarea “Ce muzică asculţi?”. Mă străduiesc să formulez un răspuns şi îmi trec prin cap tot felul de cuvinte (romantică, ritmată, dansantă, puternică, lentă etc.) dar până la urmă nu reuşesc să spun decât “frumoasă”.
Ce înseamnă pentru mine muzică frumoasă? Înseamnă că mă face să simt ceva… orice… că nu mă lasă indiferentă, că vreau să mai ascult o dată, poate de o mie de ori în aceeaşi zi fără să mă plictisesc. Mă face să vreau să caut versurile şi să fac “karaoke” singură la mine în cameră. Înseamnă să-i memorez versurile fără să depun niciun efort. Înseamnă să-mi vină să dansez pe ea şi să mi se mişte corpul aproape inconştient pe ritmul ei. Înseamnă să mă facă să zâmbesc când îi aud primele acorduri. Înseamnă să vreau să trimit la toţi prietenii mei şi să sufăr dacă lor nu le place. Înseamnă să-mi aducă aminte de ceva din viaţa mea şi să simt că e scrisă pentru mine şi despre mine. Înseamnă să-mi doresc să ştiu să cânt numai de dragul ei. Înseamnă să mi se facă dor s-o ascult aşa cum tânjesc după o persoană dragă.
Deci da, muzică frumoasă ascult … exact ca sentimentele pe care le poate provoca.
Apropo de asta, am mai ascultat de cateva ori melodia aia “Will you still love me tomorrow” in varianta Amy Winehouse si parca incepe sa imi placa cum suna. Vocea ei imprumuta un “nu stiu ce” melodiei 🙂