Am visat azi-noapte că scriam o postare despre dorinţe. Dacă închid ochii vizualizez postarea doar că nu pot să citesc ce-am scris şi nici nu îmi aduc aminte. Aşa că o să scriu altceva … sau poate e de fapt acelaşi lucru.

Fiecare dintre noi are dorinţe mai mici sau mai mari. Unii nu reuşesc să le recunoască nici măcar în faţa lor pentru că pleacă din start de la ideea că nu se vor împlini niciodată. În ceea ce mă priveşte pe mine nu cred că aş putea să trăiesc fără să am încredere că ceea ce visez va deveni realitate. Nu sunt cea mai entuziastă dintre persoane însă nu mă pot abţine să nu cred. Poate am avut parte de multe dezamăgiri pe multe planuri (mai mici sau mai mari) însă e de ajuns un singur lucru să se împlinească pentru ca eu să uit de toate miile de lucruri care nu s-au împlinit.

Nu sunt de acord cu principiul “nu fac asta pentru că dacă nu merge o să sufăr” ci mai degrabă cu principiul “dacă nu-l fac sufăr oricum aşa că mai bine-l fac”. Cred că prudenţa în exces ne împiedică să ne îndeplinim visele. Nu zice nimeni că trebuie să te arunci cu capul înainte oricând şi oricum însă mai cred că un cucui n-a omorît încă pe nimeni.

Sinceră să fiu nu ştiu cum e mai bine în general să faci, ştiu doar cum e mai bine pentru mine şi mai ştiu că e minunat să-ţi doreşti şi să doreşti…

Ştiţi ce mai e minunat? Să redescoperi o melodie pe care parcă ai pierdut-o dar pe care acum câţiva ani o aveai mereu pe repeat.

Later edit:

La vreo două ore după ce am scris postarea despre dorinţe am început să mă uit la Before Sunset (un film  minunat; să vă uitaţi şi la prima parte – Before Sunrise – pentru că merită fiecare secundă) şi mi s-a părut incredibilă o conversaţie pe care o aveau personajele principale despre dorinţe. Am avut sentimentul că parcă vorbeau ca să completeze ceea ce gândeam eu… ce frumos reuşeşte Celine să exprime ceea ce am încercat şi eu un pic mai stângaci să exprim:

Jesse: Yeah, but that’s so hard! You know, to be in the moment. I just feel like I’m…designed to be slightly dissatisfied with everything. You know? I mean, like…always trying to better my situation. You know, I satisfy one desire, and it just… agitates another, you know? Then I think, to hell with it, right? I mean, desire is the fuel of life, I mean, do you think it’s true that if we never wanted anything, we’d never be unhappy?

Céline: I don’t know… Not wanting anything, isn’t that… a symptom of depression? Yeah, that is, right? I mean, it’s healthy to desire, right?

Jesse: Yeah… I don’t know, I mean, it’s what all those Buddhist guys say, right? You know, liberate yourself from desire and you’ll find that you already have everything you need.

Céline: Yeah, but I feel really alive when I want something more than just basic survival needs. I mean, wanting whether it’s intimacy with another person, or a new pair of shoes, is kind of beautiful. I like that we have those ever-renewing desires.

Jesse: Well, maybe it’s just a sense of entitlement. You know, like whenever you feel like you deserve that new pair of shoes, you know. It’s OK to want things as long as you don’t get pissed off if you don’t get ’em. Right? Life’s hard. It’s supposed to be. If we didn’t suffer, we wouldn’t learn a thing, you know?

Is this a beautiful coincidence or what?