Am aflat ieri că au apărut deja primele 3 episoade din Grey’s Anatomy, sezonul 6. Eu am început să mă uit de la sezonul 5 ca şi cum atunci ar fi început şi deşi au încercat multe persoane să mă convingă să mă uit şi din urmă nu au reuşit pentru că deja ştiam ce se întâmplă şi pentru mine nu ar mai fi avut farmec.

E un serial foarte bine realizat şi deşi nu se poate să nu vărs o lacrimă, două, trei când mă uit la el, îmi face plăcere să mă uit. În episodul 3 sezonul 6 mi-a atras atenţia finalul rostit aşa cum ne-am obişnuit de Meredith:

We’re all susceptible to it, the dread and anxiety of not knowing what’s coming. It’s pointless in the end, because all the worrying and the making of plans for things that could or could not happen, it only makes things worse. So walk your dog or take a nap. Just whatever you do, stop worrying. Because the only cure for paranoia is to be here, just as you are.

Cine mă cunoaşte ştie că eu îmi fac griji şi uneori nu pot să mă concentrez pe prezent pentru că mi-e aşa teamă de nişte evenimente pe care mi le imaginez eu că s-ar putea întâmpla în viitor. E drept că paranoia mea are rădăcini adânci undeva în nişte evenimente din trecut… nu că asta ar fi neapărat o scuză. Uitându-mă de multe ori la secvenţa aceea din serial mi-am dat seama că în ultimele luni am reuşit să be here, just as I am şi să mă tem mai puţin şi să mă bucur mai mult, lucruri care mi-au făcut viaţa de o mie de ori mai bună. Asta nu înseamnă că I’ve cured myself…but it’s a good start.

Next: Desperate Housewives.

[Family Guy am văzut deja în timpul săptămânii]