Guest post by Laura Frunză

De ceva vreme Miha nu mai scrie nimic pe blog. Zi de zi deschid google reader-ul, doar, doar oi mai citi ceva din înţelepciunea lui Little Sister, dar nimic. Ei, ce să-i faci? Fericirea nu dă roade artistice. Niciun geniu n-a creat opere de artă de fericire. Nefericirea e altă problemă. Dă naştere la monştri. Sacri, desigur. La pictori, la sculptori, la scriitori. Nu ştiu niciun geniu însurat şi fericit care să producă pe bandă rulantă capodopere. Goethe, Dante, Frida Kahlo, Virginia Woolf, Eminescu, oameni care şi-au transformat nefericirea în … luceferi.  “Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veştezi pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale” Nu s-a întâmplat asta din câte ştiu eu! Şi oricum, prefer fericirea oricărei arte! Nimic nu e mai artistic decât să fii fericit. Panoplia de genii e plină, nu mai e loc de altul, şi nici Cişmigiul nu mai are nevoie de busturi. E mai bine să fii fericit, e mai sănătos şi păcat că nu scrie şi la noi în Constituţie de pursuit of happiness (căutarea fericirii). Poate am fi fost nişte oameni mai plini de speranţă şi mai fericiţi (sau cel puţin pe drumul spre fericire) şi nu mai era România atât de plină de genii 🙂

Fiţi fericiţi!