Fără cea mai mică intenţie de a intra pe nişa blogurilor culinare, scriu şi o postare cu gătit. Nu mă pot lăuda că ştiu să gătesc foarte bine însă ştiu totuşi ceva mai mult decât să prăjesc un ou. Pornind de la ideea să mâncăm şi altceva decât pizza, shaorma, McDonald’s, KFC, Chinese Food de la Mall, pui cu usturoi şi cartofi prăjiţi cu ou, am cumpărat alaltăieri din Cora o pungă cu fructe de mare asortate. Când a văzut că am cumpărat fructele de mare, Laura mi-a propus să împărtăşesc experienţa mea culinară şi cu Mihaela, iniţiatoarea “Dulce Românie” . Despre provocarea gătitului cu peşte sau fructe de mare în luna decembrie am aflat de aici.

Nu ştiam cum să le gătesc însă thank God for Google. Soţul meu a găsit o reţetă cu paste cu fructe de mare iar eu am propus să le fac cu orez. Pentru că aveam vreo 500 g de fructe de mare am zis că de ce să nu le facem în ambele feluri.

Pastele cu fructe de mare nu se fac deloc greu. Merg pe principiul meu de gătit: pune-le pe toate într-o oală, aşteaptă să se facă, toarnă în farfurie şi dinner is served. Deci fără să-mi asum vreun merit al acestui fel de mâncare soţul meu a procedat mai mult sau mai puţin aşa ca să le facă: a fiert fructele de mare 10 minute apoi le-a lăsat la scurs. A călit ceapă într-o tigaie cu ulei (trebuia de măsline dar nu aveam aşa că am pus de floarea soarelui), a pus fructele de mare cu sare piper, vin alb, usturoi, zeamă de lămâie şi le-a călit încă 5 minute la foc mare. A fiert pastele separat, le-a amestecat cu suc de roşii şi apoi a pus fructele de mare peste. Piece of cake. Eu am făcut un orez simplu ca la mama acasă (deşi nu îmi iese niciodată efectiv ca la mama acasă) şi am pus fructe de mare lângă el. Am servit cu vin alb. Poze găsiţi mai jos.

Prin urmare nu e chiar aşa dificil să găteşti ceva nou însă eu trebuie să fiu sinceră că am mâncat puţin şi m-am convins încă o dată că îmi plac fructele. Doar că nu alea de mare.

Trebuie să recunosc totuşi că am mâncat o supă bună de fructe de mare la restaurantul Cucina din Marriott însă nu ştiu dacă nu cumva îmi amorţise gura de cât de picantă era. Însă oricum am rămas cu impresia că mi-a plăcut.

Concluzia mea cu privire la seara cu fructe de mare a fost că n-ar strica să mănânc ca desert o tigaie de cartofi prăjiţi cu ou şi salată de roşii. Sau o felie de pizza, sau o shaorma sau nişte wedges cu sos de la McDonald’s 🙂 I’m hopeless. Tot aceleaşi lucruri mănânc zi de zi deşi nu mă poate acuza nimeni că nu încerc şi lucruri noi. Dar dacă nu-mi plac… eu ce vină am?