Skip to content

E păcat

April 20, 2011

Săptămâna mare în care ne aflăm dar şi alte stări/ştiri m-au făcut să mă gândesc mai mult la păcate. Astfel am ajuns la concluzia că:

  • E păcat că trebuie să se întâmple aşa ceva pentru ca lumea să conştientizeze ce problemă gravă şi greu de rezolvat este aceea a câinilor vagabonzi. Dar degeaba o conştientizează pentru că n-am niciun dram de încredere că se va rezolva vreodată. De la mine de acasă până la metrou număr cel puţin şapte-opt câini vagabozi. Şi e doar o staţie de tramvai. Nu toţi sunt paşnici. Unii latră cât îi ţin puterile după maşini, biciclete, cărucioare, alţii se ţin scai de tine în aşteptare să le dai ceva, alţii se hârjonesc între ei printre picioarele speriate ale trecătorilor. Nu pot să-i ignor, mi se pare scandalos că există şi că autorităţile doar se prefac că ar face ceva. Asociaţiile non-guvernamentale îi ridică în slăvi şi-i protejează. Dar  pe noi cine ne protejează? Aşa e. Nu e vina lor. Dar nici a noastră şi a copiilor noştri. Scandalos mi se mai pare că pe lângă cei vagabonzi trebuie să te mai păzeşti şi de cei cu care te întâlneşti zilnic în scara blocului, fără să fie ţinuţi în zgardă sau cu botniţă. Nu mă refer la cei micuţi  şi inofensivi ci doar la cei care-mi ajung până la brâu.
  • E păcat că sunt din ce în ce mai mulţi oameni (nu m-am hazardat să spun români) care caută să fure, să înşele, să facă bani doar pe spatele şi din paguba altora. E păcat că nu te mai poţi încrede nici într-un copil aparent inocent sau într-o bătrânică amărâtă care vinde o legătură de pătrunjel. Sunt toţi oameni ca şi tine, nu ies cu nimic în evidenţă, te încojoară peste tot unde te duci dar nu ştii de ce e în stare fiecare. Şi poate că  deşi panica, suspiciunea permanentă, precauţia exagerată te pot ajuta să eviţi anumite situaţii, e epuizant să ai mereu ochi la spate.
  • E păcat că înjuratul, scuipatul, fumatul, băutul, aruncatul mizeriei pe stradă au devenit o normalitate cu care trebuie să ne obişnuim, că buna creştere a devenit doar o altă excepţie.
  • E păcat că televiziunile se hrănesc doar din scandal, vulgaritate, prostie. E păcat că trebuie să o urmărim pe Monica Columbeanu cu elicopterul în timp ce face NIMIC în loc să salvăm o viaţă care nu ajunge la timp la un spital dotat. Apropo de asta aţi văzut ultima campanie de donare a celor 2% catre SMURD? Are un impact foarte puternic.
  • E păcat că mulţi oameni umplu bisericile duminică de duminică, ţin post de la carne dar nu se gândesc nicio clipă să ţină post de la ignoranţă, răutate, înşelăciune.

Câte păcate există în lumea asta, toate apele din lume nu ar dovedi nici măcar să le clătească puţin, darămite să le spele cu totul.

Advertisements
4 Comments leave one →
  1. April 21, 2011 6:03 pm

    E pacat cata dreptate ai!

  2. April 20, 2011 4:52 pm

    😦 nu-mi place cuvantul ”pacat”

    • April 20, 2011 4:57 pm

      Cuvantul pacat cu sensul lui biblic nu este nici preferatul meu. Insa postarea doar porneste de la sensul acela. Se dezvolta insa pe sensul “ce păcat” adică “what a pity” nicidecum “what a sin”.

  3. April 20, 2011 12:07 pm

    ce adevarat e totul! Si apropo de post, o faza haioasa (dar inofensiva sa zicem): o prietena imi spunea ca tine post si am intrebat-o daca se abtine si de la alte chestii lumesti si a zis ca nu. Si i-am zis ca nu tine post, tine dieta vegana 🙂 Cred ca ar trebui sa renuntam sa ii mai spunem post daca nu e post 🙂
    Subscriu la problema cu cainii si la Monica Columbeanu. Ai vazut ca s-a scris si o manea despre problemele ei de viata cu Irinel? 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: