Skip to content

Robin Bud

May 1, 2011

Una dintre primele responsabilităţi majore pe care le ai ca părinte este să-i dai copilului tău un nume. Din păcate de multe ori părinţii pun mai presus preferinţele lor excentrice decât bucuria copilului de a-şi rosti propriul nume. Dacă nici numele de familie (pe care, asta e, nu ni-l alegem) nu e dintre cele mai fericite atunci copilul acela se va ruşina mereu când va fi nevoit să spună cum îl cheamă.

Am pornit de la cazul Corinei Bud care şi-a numit copilul Robin. În afară de faptul că este un nume neobişnuit pentru România, combinaţia Robin Bud aduce tare mult cu combinaţia Robin Hood (sau poate mi se pare mie) şi din punctul meu de vedere sună uşor ridicol. N-am să mai înţeleg de ce părinţii îşi numesc copiii cu diminutive (Florinel, Săndel), de ce dau nume străine în combinaţii cu nume de famile dintre cele mai româneşti posibile, de ce le dau nume foarte vechi (vorba unei replici dintr-un serial pe care-l urmăresc “is your baby sixty?), de ce le dau combinaţii de nume asemănătoare (mihaela-gabriela), nume care fac cacofonie cu numele de familie, nume de vedete (dacă le zice familia Stoica să îi pună ca nume mic Laura) şi altele.

Aş prefera să îmi numesc copilul cu un nume care nu iese cu nimic în evidenţă decât să mă ameninţe că atunci când împlineşte optsprezece ani depune cerere să şi-l schimbe. Preferinţele părinţilor ar trebui lăsate pe locul doi şi să primeze confortul psihic al copilului atunci când va conştientiza că doar aşa îl va striga lumea o viaţă de om.

Advertisements
5 Comments leave one →
  1. May 6, 2011 12:43 am

    Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.

  2. Amala permalink
    May 4, 2011 5:20 pm

    Ai uitat sa scrii despre numele meu…. 😦
    :):):)

    • May 6, 2011 6:04 pm

      Amala, cu numele tau m-am obisnuit asa bine ca nu mi se mai pare ciudat. Nu stiu ce sa zic totusi despre Sempronia 😀

  3. May 4, 2011 9:03 am

    Mare dreptate ai. Si pe mine ma ingrozesc anumiti parinti care isi boteaza copiii in fel si chip, fara sa se gandeasca si la saracul copil.
    Ma exaspereaza faza cu diminutivele in acte: Florinel, Stefanel… Acum sa ma ierte Dumnezeu, dar cum sa-l strigi pe unu de 60 ani “nenea Stefanel/ Stefanut”? Sau daca omul ala are 2 metri si 120 kile, cum sa-i zici: “Stefanel, ce faci?” :))))
    P.S.: Si eu care credeam ca ne dai vreo veste

  4. Laura Frunza permalink
    May 1, 2011 10:06 am

    Si eu cand ma gandesc ca am luat in calcul absolut toate optiunile cand i-am dat numele, si sa nu aiba un diminutiv ciudat, sa nu iasa acronime ciudate cu numele de familie, sa nu fie nici prea batranicios, dar nici prea tineresc etc etc. Altii nu se gandesc la nimic, li se pune lor pata pe ceva si gata. E ingrozitor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: