Nu am reuşit nici până azi să-i înţeleg pe oamenii care aleargă pe scări după metrou de le sare cămaşa de pe ei: coboară câte trei trepte deodată, îi lovesc pe ceilaţi, se aruncă în tren după mesajul de închidere a uşilor, aruncă geanta ca sa blocheze uşile să-i aştepte. Grupuri de prieteni despărţiţi care n-au reuşit să se arunce toţi în acelaşi timp îşi fac cu mâna de după geam şi se întâlnesc la staţia următoare. Şi asta ca să nu mai aştepte 3-5 minute un alt metrou (la ore de vârf vine şi din minut în minut).
Să vă spun eu povestea troleului numărul 43 pentru care (aproape) merita să-ţi rişti viaţa alergând după el. Era singurul troleu care ducea în centru de unde stăteam noi, venea cam din oră în oră, nu reuşeai mereu să te urci că era plin ochi, mergea ca melcul şi îi cădeau constant “coarnele”. Mureai de frig în el dacă era iarnă însă te ducea încet şi zdruncinat la destinaţie. Pe vremea lui 43 nu mă întrebam niciodată de ce aleargă toţi ca apucaţii când îl văd că vine. Dar la metrou, pe bune acuma, hai sa nu ne riscăm picioarele, gâturile, mânile noastre şi ale tuturor călătorilor nevinovaţi din calea noastră. Hai să mai avem răbdare două minute la căldurică pe peron, ca vine altul, serios.
Am şi acum semn la genunchi de când am căzut alergând după troleibuz în clasa a 8-a. Mai ţii minte, Cristina? La tine veneam 😀 Nu te gandeai tu că paisprezece ani mai târziu o să-ţi mulţumesc deschis pe blog că în ziua aia ai venit tu la mine să mă ajuţi la matematică pentru eu mă lovisem aşa de tare că parcă îmi ieşeau nişte “maţe” din genunchi…
Morala scurtă a serii: Vine altul. Şi dacă nu vine, măcar avem două picioare sănătoase să mergem pe jos acasă.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
pai e cam iritant asteptatul metroului la noi. din cauza ca esti sub pamant si nu vezi nimic in jur. decat pe ceilalti calatori. care, ca si tine, sunt deranjati de privirile indiscrete ale altora.
iar in anumite statii miroase a WC public.
dar cred ca in general asteptarea mijloacelor de transport in comun e enervanta. ai senzatia acuta ca pierzi timpul.
E enervanta asteptarea dar periculoasa fuga dupa metrou (am vazut oamenii prinsi cu usa, destul de nasol moment) plus ca oricand poti lovi pe altcineva in goana ta. Eu ascult muzica la casti in general asa ca asteptarea este mai muzicala 🙂
Nici eu nu prea am obiceiul sa alerg ca disperata dupa metrou, desi mai mereu intarzii. 😛 Dar mi-aduc aminte intr-o zi ca tocmai se inchisesera usile, cand conductorul m-a vazut pe scari si m-a asteptat, maaaa! Asa ceva rar mai vezi! Mi-a inseninat ziua!
Eu fac tot posibilul sa plec mai devreme de acasa ca sa am timp sa si selectez metroul in care ma urc in functie de cat de plin e 😀 Sau merg cu o statie in urma sa-l prind si mai liber si sa ma concentrez pe o carte sau muzica pana ajung la celalalt capat al Bucurestiului. Sacrific minute pretioase de somn pe confortul drumului. Merita zic eu.
Eu am doar 3 statii de mers cu metroul, de asta stau asa linistita! :)))))
Eu pana acum cativa ani cand ne-am regasit nici nu-mi aminteam ca te-am ajutat la matematica. Dar acum stiu, parca erau ceva probleme de geometrie in spatiu:-) Ma bucur daca ti-a fost de folos, cu toate ca nu stiu cat de bine reuseam sa explic pe atunci.
Eu sunt convinsa ca datorita tie m-am descurcat bine la examenul de capacitate. Chiar m-ai facut sa inteleg (da, probleme cu geometria in spatiu). Daca aveam cap de matematica ai fi reusit sa ma faci sa iau 10. Dar asa am luat doar 8,5 😀